Astronomii au descoperit cum s-a format „inima” de pe Pluto

Cea mai ușor de recunoscut trăsătură de pe Pluto este „inima” sa, o zonă relativ luminoasă, cunoscută sub numele de Tombaugh Regio.

Cum a apărut această inimă este unul dintre cele mai profunde mistere ale planetei pitice – dar acum cercetătorii spun că au ajuns la cel mai probabil scenariu, care implică o coliziune primordială cu un corp planetar.

• Conexiunile sociale ne schimbă microbiomul, sugerează un studiu
• Galaxiile UFO, ciudățeniile cosmice pe care astronomii le pot vedea abia acum, cu ajutorul Telescopului Webb

Termenul științific pentru ceea ce s-a întâmplat, potrivit unui studiu publicat în Nature Astronomy, este „splat”.

Astronomii de la Universitatea din Berna, Elveția, și de la Universitatea din Arizona au căutat simulări pe computer care să producă rezultate dinamice similare cu cele observate în datele furnizate de sonda New Horizons a NASA.

Ei au găsit un set de simulări care au realizat o potrivire apropiată, dar care, de asemenea, contraziceau sugestiile anterioare potrivit cărora Pluto ar adăposti un ocean subteran adânc. Ei au spus că scenariul lor nu depinde de existența unui ocean adânc – ceea ce i-ar putea determina pe oamenii de știință să rescrie istoria evoluției geologice a lui Pluto.

Astronomul Adeene Denton, de la Universitatea din Arizona, unul dintre coautorii studiului, a declarat că formarea inimii ,,oferă o fereastră critică în cele mai timpurii perioade ale istoriei lui Pluto”.

Inima lui Pluto, o zonă relativ luminoasă

„Prin extinderea investigației noastre pentru a include scenarii de formare mai neobișnuite, am aflat câteva posibilități complet noi pentru evoluția lui Pluto”, a declarat Denton într-un comunicat de presă. Scenarii similare s-ar putea aplica și altor obiecte din Centura Kuiper, inelul de lumi înghețate de la marginea Sistemului Solar.

Studiul se concentrează pe jumătatea vestică a inimii, o regiune în formă de lacrimă, numită Sputnik Planitia. Această regiune conține un sortiment de gheață și este cu aproximativ 3,5 km mai joasă în altitudine decât restul lui Pluto. Este în mod clar rezultatul unui impact masiv.

Jumătatea estică a inimii este acoperită de un strat similar, dar mult mai subțire de gheață de azot. Originile acestei părți din Tombaugh Regio sunt încă neclare, dar probabil că este legată de procesele care au modelat Sputnik Planitia.

Ballantyne și colegii săi au rulat o gamă largă de simulări computerizate pentru impactul antic. Aceste simulări au reflectat o gamă de dimensiuni și compoziții pentru corpul care a produs impactul, la diferite viteze și unghiuri de apropiere, scrie ScienceAlert.

Cea mai bună potrivire a formei Sputnik Planitia a implicat un obiect, compus din 15% rocă, care a venit la un unghi de 30 de grade și a lovit Pluto la o viteză relativ mică.

Cele mai timpurii perioade ale istoriei lui Pluto

Pe baza acestor parametri, obiectul ar fi trecut pe lângă suprafața lui Pluto cu o lovitură puternică. Forma rezultată nu ar fi arătat ca un crater de impact tipic. În schimb, ar fi arătat ca o lacrimă strălucitoare și înghețată, cu miezul stâncos al corpului care a suferit impactul ajungând la coada lacrimii.

Scenariile anterioare privind originea lui Sputnik Planitia se bazau pe prezența unui ocean adânc sub suprafața lui Pluto pentru a explica de ce regiunea de impact nu a alunecat în timp spre cel mai apropiat pol al lui Pluto.

Însă cercetătorii care au realizat studiul recent publicat au descoperit că cele mai bune potriviri din simulările lor au indicat un ocean cu o adâncime de cel mult 50 de kilometri.

„Dacă influența amoniacului se dovedește a fi neglijabilă, Pluto ar putea să nu posede deloc un ocean subteran”, au scris ei.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Test de cultură generală. Care om de știință a vizitat planeta pitică Pluto?

Un supervulcan a erupt pe Pluto! Ce au găsit oamenii de știință la fața locului?

„Poarta lui Pluto”: Portalul mortal care face legătură între două lumi

Test de cultură generală. Este Pluto o planetă?