Originea unui asteroid numit Kamo’oalewa, descoperit în 2016, a fost un mister pentru astronomi, dar mereu s-a crezut că s-a desprins din Lună. Acum, o nouă analiză a identificat craterul din care ar fi luat naștere.
Cu ajutorul simulărilor numerice, o echipă coordonată de astronomul Yifei Jiao de la Universitatea Tsinghua din China a stabilit proprietățile craterului care a produs cel mai probabil asteroidul, iar apoi a concluzionat că este vorba despre craterul Giordano Bruno de pe fața nevăzută a Lunii.
În comparație cu alte planete din Sistemul Solar, Pământul are puțini sateliți naturali, iar Luna este uriașă în ceea ce privește dimensiunile acestor corpuri cerești.
Acestea fiind spuse, cercetătorii tind să treacă cu vederea „mini-sateliții” din apropierea planetei noastre, tocmai pentru că observațiile spațiale sunt extrem de dificile.
Kamo’oalewa este exemplul perfect. Asteroidul există de cel puțin câteva secole bune, iar în tot acest timp a împărțit orbita Pământului cu Soarelui. Distanța sa față de planeta noastră variază dramatic, fiind astfel extrem de greu de găsit.
În cele din urmă, cercetătorii l-au observat, iar de atunci a rămas o piesă dintr-un puzzle mult mai mare. Dar anul trecut, în 2023, oamenii de știință au publicat un studiu cu o explicație foarte plauzibilă, potrivit ScienceAlert.
Modul în care asteroidul Kamo’oalewa reflectă lumina, dar și culoarea sa, sunt foarte similare cu suprafața selenară, spre deosebire de alți asteroizi din apropierea Terrei. Astfel, în combinație cu proprietățile sale orbitale, cercetătorii au concluzionat că roca ciudată a făcut parte din Lună în urmă cu mult timp.
Asteroizii din apropierea Pământului nu rămân prin zonă mai mult de 100 de milioane de ani, ceea ce înseamnă că asteroidul Kamo’oalewa trebuie să fie mai tânăr de atât. Un impact de asemenea dimensiune ar produce de asemenea resturi, care la rândul lor ar mai rămâne prin apropiere timp de aproape 10 milioane de ani. Având în vedere că cercetătorii nu au găsit astfel de resturi, asteroidul Kamo’oalewa trebuie să aibă o vechime între 10 și 100 de milioane de ani.
De asemenea, nu există foarte multe cratere pe Lună care să se potrivească dimensiunii asteroidului și care să aibă mai puțin de 100 de milioane de ani vechime. Există câțiva zeci de candidați, dar craterul Giordano Bruno, cu o lungime de 22 kilometri și o vechime de mai puțin de 10 milioane de ani, e cel mai bun candidat, cred cercetătorii.
„Este clar că acele cratere mai tinere și mai mari sunt sursele mai probabile, pentru că produc fragmente mai multe ce rămân în spațiu sau în regiune co-orbitală a Pământului. Și, într-adevăr, craterul Giordano Bruno este singura posibilă sursă ce satisface criteriile”, au scris oamenii de știință.
Studiul a fost publicat în jurnalul Nature.
Ce s-a întâmplat atunci când Luna „s-a întors pe dos” în urmă cu 4,5 miliarde de ani?
Test de cultură generală. Câte planete ar încăpea între Pământ și Lună?
Mesaj de „Adio!” de pe Lună! Ultima fotografie trimisă de sonda Odysseus