Charles Messier, omul care a cartografiat cosmosul
Charles Messier a fost un astronom francez, primul care a întocmit un catalog astronomic sistematic format din roiuri stelare și 110 nebuloase (nebuloasă este un termen care, în timpul lui Messier, desemna orice sursă de lumină cerească neclară) și care au devenit cunoscute sub numele de obiecte Messier. Catalogul lui Charles Messier a fost realizat pentru a-i ajuta pe observatorii astronomici să facă distincția între obiectele cerești permanente și cele tranzitorii, difuze din punct de vedere vizual.
Charles Messier, (n. 26 iunie 1730, Badonviller – decedat la 12 aprilie 1817, Paris) a făcut parte dintr-o familie numeroasă, fiind al zecelea din cei doisprezece copii ai lui Françoise B. Grandblaise și ai lui Nicolas Messier. Fascinația lui Messier pentru cerul nopții a început de la o vârstă fragedă, iar interesul său pentru această știință a fost stârnit de un eveniment fortuit, când Charles fost martorul spectacolului oferit de o cometă cu șase cozi ce a brăzdat depărtările în 1744 (când Messier avea 14 ani) și, mai târziu, de o eclipsă inelară de soare vizibilă din orașul său natal la 25 iulie 1748, ambele fenomene având un impact atât de mare asupra lui Messier, încât pasiunea și-a propus să o transforme într-un studiu profund al fenomenelor cerești, alegând să aibă o carieră în acest domeniu.
A început să lucreze ca asistent al astronomului Joseph Nicolas Delisle la Observatorul din Paris, în acea perioadă perfecționându-și abilitățile de observator al fenomenelor cerești și, cu timpul, devenind expert în identificarea și catalogarea acestora.
Primele observații documentate ale lui Charles Messier au început la 6 mai 1753, iar după ce a descoperit 13 comete, în 1764 Messier a fost numit membru al Societății Regale, trei ani mai târziu fiind ales membru străin al Academiei Regale Suedeze de Științe, iar la 30 iunie 1770, membru al Academiei Franceze de Științe.
Cea mai importantă contribuție a lui Messier la astronomie a fost marcată, însă, de descoperirea și catalogarea nebuloaselor și a roiurilor de stele. În timp ce căuta comete, în momentele sale de studiu, Charles Messier a fost suprprins de apariția mai multor obiecte cerești, care nu erau comete, dar aveau o formă asemănătoare și ar fi fost confundate destul de ușor cu acestea. Pentru a evita confuzia printre astronomi și vânătorii de comete, Messier a început să întocmească o listă a acestor obiecte, care a evoluat în cele din urmă în celebrul „Catalog Messier”, organizat și meticulos întocmit, care cuprinde o listă de peste 100 de obiecte cerești, inclusiv nebuloase, roiuri stelare și galaxii, pe care Messier le-a observat și documentat în timpul vieții sale. Analizele meticuloase ale lui Messier și descrierile detaliate ale fiecărui obiect din catalog au ajutat, mai apoi, oamenii de știință să înțeleagă mai bine structura și compoziția universului.
Catalogul Messier a fost publicat pentru prima dată în 1774 în revista Academiei Franceze de Științe din Paris, prima ediție conținând doar 45 de obiecte, dintre care 17 erau descoperiri proprii ale lui Messier. Până în 1780, catalogul a fost extins, incluzând 80 de obiecte cerești, pentru ca lista finală să cuprindă 103 obiecte și să fie publicată în 1784. Mai târziu, lista lui Messier a fost completată de alți astronomi care au folosit notele secundare ale lui Messier pentru a adăuga obiecte până la 110, printre aceștia numărându-se astronomul francez Nicolas Camille Flammarion (în 1921), astronomul americano-canadian Helen Sawyer Fogg (care a adăugat obiectele 105, 106 și 107 în 1947), profesorul de astronomie de la Universitatea Harvard, Owen Gingerich (care a adăugat Messier 108 și 109 în 1960), pentru ca Messier 110 să fie inclus de astronomul galez Kenneth Glyn Jones în 1967.
În Catalogul Messier, obiectele cerești sunt enumerate în cea mai mare parte în ordinea descoperirii lor, din acest motiv, astronomii amatori care fac maratoane Messier folosesc o listă specială care le permite să treacă de la un obiect la altul în aceeași zonă a cerului și să vadă toate cele 110 obiecte într-o singură noapte.
Charles Messier a descoperit, de asemenea, galaxia Messier 110, o galaxie satelit a Căii Lactee, și a fost primul astronom care a observat Nebuloasa Crabului, o rămășiță de supernovă care este studiată și astăzi.
(Galaxia Messier 110, cunoscută și sub numele de NGC 205, este o galaxie satelit a galaxiei Andromeda M31, care se află la aproximativ 2,9 milioane de ani-lumină de Pământ. Este clasificată ca fiind o galaxie eliptică pitică și este membră a Grupului Local, o colecție de peste 54 de galaxii care include galaxiile Calea Lactee și Andromeda. Messier 110, descoperită de Charles Messier în 1773, este una dintre puținele galaxii din catalogul realizat de astronomul francez).
Messier s-a căsătorit la vârsta de 40 de ani însă, în mod tragic, soția lui, Marie-Francoise de Vermauchampt, a decedat doi ani mai târziu, în timp ce îl aducea pe lume pe fiul ei și al lui Charles. Din păcate, nici fiul celor doi nu a supraviețuit.
Charles Messier a murit la vârsta de 86 de ani, la 12 aprilie 1817.
Munca de observator de o viață a lui Charles Messier i-a adus un respect enorm și un loc în istoria astronomiei, în onoarea sa, un crater de pe Lună și un asteroid fiind botezați cu numele lui.
Surse:
https://www.britannica.com/biography/Charles-Messier
https://www.space.com/16686-charles-messier-biography.html
Vă mai recomandăm să citiți și:
Strălucirea misterioasă din galaxia spirală Messier 64 a fost explicată de astronomi
Un studiu investighează o emisie difuză în galaxia Messier 82
O nouă fotografie fabuloasă cu Sagittarius A*, gaura neagră supermasivă din inima Căii Lactee