De ce dăm vina pe victime?
În era campaniilor de strângeri de fonduri, este mai ușor ca niciodată să-ți ajuți familia, prietenii și chiar străinii în momentele de nevoie. Totuși, este la fel de ușor să privești în altă direcție. „Majoritatea oamenilor se văd pe ei înșiși ca fiind cooperanți și generoși, dar există un cost în a ajuta oameni care nu pot să răspundă cu reciprocitate”, a spus Pascal Boyer, profesor la Universitatea Washington din St. Louis (SUA). Acum el dorește să răspundă la întrebarea „De ce dăm vina pe victime?”.
Într-un nou studiu publicat în revista Evolution and Human Behavior, Boyer și coautorii săi sugerează că mulți oameni rezolvă acest conflict interior găsind neajunsuri la persoana care are nevoie de ajutor. „Este un fenomen răspândit, dar a fost studiat foarte puțin”, a spus el.
În cadrul studiului, Boyer și coautorii, printre care Eric Chantland, specialist în știința datelor, le-au prezentat subiecților de testare o varietate de povești fictive despre cazuri de ghinion, cum ar fi o persoană implicată într-un accident de mașină din cauza folosirii telefonului în timp ce conducea, o persoană împușcată cu o armă nesigură sau una atacată de un urs în timpul unei excursii.
De ce dăm vina pe victime?
Participanții credeau că poveștile erau reale, dar fiecare scenariu a fost conceput cu grijă pentru a testa empatia și disponibilitatea lor de a ajuta. După ce au citit fiecare poveste, subiecții de testare au fost rugați să evalueze caracterul victimei și nivelul de vină pentru incident, explică Phys.org.
În unele experimente, participanților li s-a oferit șansa de a dona întreaga lor compensație pentru participarea la studiu, până la 60 de cenți, pentru a ajuta victima. În altele, participanții au fost întrebați dacă ar fi dispuși să ajute ipotetic persoana cu banii lor. După ce experimentele au fost finalizate, participanților le-a fost dezvăluit faptul că poveștile au fost inventate pentru studiu.
Rezultatele au sugerat o lipsă generală de generozitate. De exemplu, participanții la un experiment s-au oferit să doneze în medie aproximativ 15 cenți victimei, mai puțin de o treime din suma maximă posibilă. O analiză mai atentă a datelor din mai multe experimente a dezvăluit o tendință intrigantă: cu cât vedeau mai multe defecte de caracter la o victimă, cu atât erau mai puțin dispuși să doneze. „Ei spun că victima nu merită ajutor”, a spus Boyer.
De ce dăm vina pe victime? Acest rezultat contravine unei presupuneri vechi despre natura umană. În anii 1960, psihologii sugerau că oamenii ezitau să ajute victimele ghinioanelor pe baza credinței fundamentale că lumea era echitabilă și lucrurile rele li se întâmplau doar oamenilor răi.
Dar Boyer spune că ideea unei lumi drepte este atât rară, cât și neîntemeiată. „În cele mai multe locuri, oamenii cred că lumea este profund nedreaptă”, a spus Boyer.
Oamenii caută mereu să găsească un vinovat
În loc să facă o presupunere generală că toate victimele merită cumva ghinionul lor, oamenii găsesc defecte în fiecare victimă în parte. „Dacă îți spun că o persoană a fost arsă într-un incendiu de bucătărie, vei fi la început empatic, dar este foarte probabil că tu sau altcineva va sugera la un moment dat că acea persoană trebuie să fi făcut ceva stupid”, spune cercetătorul.
Disponibilitatea noastră de a găsi cu orice preț un vinovat poate lua uneori o întorsătură întunecată. Deși acest lucru nu a făcut parte din studiu, Boyer a remarcat că victimele agresiunilor sexuale sunt adesea denigrate pentru că poartă haine provocatoare sau pentru că s-au expus în împrejurări nesigure, în timp ce vina reală îi aparține în totalitate persoanei care comite agresiunea. „Este un exemplu clasic de a da vina pe victimă”, a spus el.
Fiind un cercetător care studiază intersecția dintre antropologie și psihologie, Boyer a fost întotdeauna interesat de modul în care oamenii îi tratează pe membrii mai puțin norocoși ai societății. Din perspectivă antropologică, el a remarcat că oamenii au o lungă istorie de cooperare.
Oamenii de știință au descoperit rămășițele vânătorilor-culegători preistorici care au trăit mulți ani după o vătămare debilitantă, o dovadă incontestabilă că au beneficiat de generozitatea altora. În același timp, istoria umană este plină de exemple de oameni învinuiți pentru boala sau ghinionul lor, poate pentru că au încălcat un tabu sau au supărat un zeu.
Ca psiholog, el este intrigat de procesele de gândire care îi pot determina pe oameni să renunțe la impulsul de bază de a-i ajuta pe cei aflați în nevoie. „Încercăm să creăm un model despre ceea ce se întâmplă în capul unei persoane pentru a produce aceste idei”, spune Boyer.
Vă recomandăm să citiți și:
Renunțarea la fumat la orice vârstă reduce apariția cancerului
Dieta care scade DRAMATIC riscul de apnee în somn