Satelitul European Remote Sensing 2 (ERS-2) al Agenției Spațiale Europene (ESA) este așteptat să reintre „necontrolat” în atmosfera Pământului miercuri, 21 februarie 2024, la ora 22:53 (ora României).
Satelitul ERS-2 a fost lansat în 21 aprilie 1995. La acea vreme, era cea mai sofisticată navă spațială de observație a Pământului dezvoltată și lansată de Europa. Alături de satelitul aproape identic ERS-1, satelitul ERS-2 a colectat o varietate de informații despre suprafața terestră, oceanele și calotele polare. De asemenea, ERS-2 a monitorizat dezastre naturale precum inundații și cutremure din zone izolate ale lumii.
Misiunea s-a încheiat în 2011, după 16 ani de operațiuni, atunci când ESA a decis să deorbiteze satelitul.
Satelitul ERS-2 a efectuat numai puțin de 66 de manevre pentru deorbitare între iulie și august 2011. Aceste manevre au fost puse în aplicare de către operatorii de la centrul de control al ESA din Darmstadt, Germania. Misiunea a fost oficial încheiată în data de 5 septembrie 2011.
Totuși, de ce a fost deorbitat satelitul? Deorbitarea sateliților la finalul vieții și reintrarea acestora în atmosfera Pământului este o strategie esențială pentru a curăța spațiul cosmic din jurul Pământului de sateliții scoși din uz și pentru a evita coliziuni pe orbită, astfel fiind limitată producerea de mai multe gunoaie spațiale, potrivit ESA.
Manevrele pentru deorbitare au consumat combustibilul rămas al satelitului și i-au redus altitudinea de la 785 de kilometri la aproximativ 573 de kilometri astfel încât să fie evitat riscul de coliziune cu alți sateliți sau deșeuri spațiale și pentru a asigura reintrarea în atmosferă a satelitului în următorii 15 ani.
Toate instrumentele și sistemele electronice au fost apoi dezactivate, iar bateriile interne ale satelitului au fost descărcate pentru a reduce riscul ca ERS-2 să se fragmenteze în bucăți mai mici în timpul dezintegrării orbitale.
Satelitul ERS-2 cântărește aproximativ 2.300 de kilograme, potrivit EarthSky.
Agenția Spațială Europeană a mai transmis că satelitul va începe să se descompună atunci când ajunge la 80 kilometri deasupra solului. Mare parte din fragmente vor arde complet în atmosfera Pământului, dar unele bucăți ar putea ajunge la sol. Totuși, riscul pentru oameni este redus.
Riscul ca un om să fie rănit de un gunoi spațial este de sub 1 la 100 de miliarde, iar impactul asupra atmosferei din cauza arderii satelitului va fi modest.
Islanda „sângerează”: fotografia spectaculoasă surprinsă de un satelit Copernicus
Mimas, satelitul lui Saturn care seamănă cu „Steaua Morții”, ascunde un secret
Imaginile din satelit arată că plantele „știu” când vor erupe vulcanii
O filmare din satelit arată „Labirintul Nopții”, uimitorul canion de mărimea Italiei de pe Marte