Cercetătorii au găsit celula care își amintește alergiile

Cercetătorii de la Universitatea McMaster (Canada) și de la compania farmaceutică ALK-Abello A/S din Danemarca au făcut o descoperire revoluționară: au găsit celula care își amintește alergiile.

Această descoperire oferă o țintă nouă pentru tratamentul alergiilor și ar putea conduce la noi terapii. Cercetarea, publicată în Science Translational Medicine, numește această nouă celulă „celula de memorie tip 2 B” (MBC2).

„Am descoperit un tip de celulă B de memorie care avea caracteristici unice și o semnătură genetică distinctă care nu fusese descrisă înainte. Am constatat că persoanele alergice aveau această celulă B de memorie împotriva alergenului lor, în timp ce persoanele non-alergice aveau foarte puține sau deloc”, spune Josh Koenig, profesor asistent la Departamentul de Medicină al Universității McMaster și unul dintre liderii studiului.

Cum funcționează celula care își amintește alergiile?

Celulele B sunt un tip de celulă imunitară care produce anticorpi. Aceste celule ajută la combaterea infecțiilor, dar pot și declanșa alergii.

„Să zicem că ești alergic la arahide. Sistemul tău imunitar, datorită MBC2, își amintește că ești alergic la arahide și, când le întâlnești din nou, creează mai mulți anticorpi care te fac alergic”, explică Koenig, citat de Medical Xpress.

Pentru a ajunge la această descoperire, cercetătorii au creat tetrameri, un tip de moleculă fluorescentă, din alergeni precum polen de mesteacăn și arahide pentru a localiza celulele B de memorie dificil de găsit. Koenig și echipa sa au scris anterior manualul de instrucțiuni privind modul de utilizare a tetramerilor pentru a localiza aceste celule greu de identificat.

Cercetătorii au folosit, de asemenea, mostre din studiile clinice ale ALK cu imunoterapie sublinguală sub formă de pastilă, care permite secvențierea unor cantități mari de celule B producătoare de IgE.

Prin utilizarea unor tehnologii de vârf, cum ar fi transcriptomica unică a celulei și secvențierea profundă a repertoriilor genelor anticorpilor pe mostrele de la studiile clinice, ei au reușit să facă conexiuni directe între MBC2 și IgE, tipul de anticorp care declanșează reacția alergică. Acest lucru a oferit contextul necesar, dezvăluind în cele din urmă MBC2 ca loc de manifestare al alergiei.

Două abordări

„Chiar dacă alergiile sunt cele mai răspândite boli la nivel mondial, nu se înțelege pe deplin cum apare și evoluează alergia într-o afecțiune pe viață. Găsind celula care își amintește alergiile, facem un pas esențial în înțelegerea a ceea ce cauzează alergia și a modului în care tratamentul, precum imunoterapia alergică, poate modifica boala”, spune Peter Sejer Andersen, vicepreședinte senior și șef al cercetării la ALK. Sejer Andersen a condus studiul împreună cu Koenig.

Descoperirea MBC2 le oferă cercetătorilor o nouă țintă în tratarea alergiilor și ar putea duce la noi terapii.

„Această descoperire evidențiază două abordări terapeutice potențiale pe care am putea să le aplicăm”, spune Kelly Bruton, care a condus cercetarea alături de Koenig când era doctorandă la McMaster. Bruton este acum cercetătoare postdoctorală la Universitatea Stanford.

„Prima opțiune este să ne concentrăm asupra MBC2 și să le eliminăm din organismul unei persoane alergice. Cealaltă opțiune ar putea implica schimbarea funcției lor pentru a face ceva care nu va fi în cele din urmă dăunător atunci când individul este expus la alergen”, explică ea.

Va fi nevoie de muncă suplimentară pentru a căpăta o înțelegere mai bună și, în cele din urmă, pentru a crea terapii, dar descoperirea MBC2 oferă noi speranțe pentru cei afectați de alergiile alimentare.

„Acestea sunt tipurile de descoperiri pe care trebuie să le faci pentru a dezvolta terapiile potrivite pentru a bloca celulele corecte și a opri boala”, spune Koenig.

Vă recomandăm să citiți și:

Neuralink a implantat primul cip în creierul unui om. Anunțul făcut de Elon Musk

Legătura neștiută dintre ciocolata neagră și riscul de hipertensiune arterială

De ce obișnuim să amânăm lucrurile?

Timpul petrecut în fața ecranelor ar putea avea un efect surprinzător asupra copiilor