Despărțirea este greu de depășit, dar se pare că ar putea exista un mecanism pentru creier, care să ne ajute să trecem mai ușor peste un fost partener. Iar răspunsurile care ar putea susține o astfel de teorie vin de la șoareci.
Cercetătorii care au studiat rozătoarele de câmp spun că acestea formează relații monogame și experimentează o explozie de dopamină (hormonul plăcerii) în creierul lor atunci când caută și se reîntâlnesc cu partenerul. Cu toate acestea, după ce sunt separate pentru o perioadă îndelungată, rozătoarele nu mai experimentează același nivel de dopamină.
„Avem tendința de a ne gândi la acest lucru ca la trecerea peste o despărțire, deoarece șoarecii de câmp pot, de fapt, să formeze o nouă legătură după această schimbare în dinamica dopaminei – lucru pe care nu îl pot face cât timp legătura este încă intactă”, a declarat dr. Zoe Donaldson, cercetător în neuroștiințe comportamentale.
În raportul studiului, echipa descrie modul în care a efectuat o serie de experimente în care șoarecii trebuiau să apese pe mânere pentru a avea acces fie la perechea lor, fie la un alt individ necunoscut, aflat de cealaltă parte a unei uși transparente. Echipa a descoperit că, atunci când apăsau pârghiile și deschideau ușile pentru a-și întâlni perechea, rozătoarele aveau o eliberare mai mare de dopamină în creier decât atunci când se întâlneau cu o nouă rozătoare.
„Credem că diferența este legată de faptul că știi că ești pe cale să te reîntâlnești cu un partener și reflectă faptul că este mai satisfăcător să te reîntâlnești cineva pe care deja îl cunoști”, a spus dr. Donaldson.
Cu toate acestea, diferențele nivelului de dopamină nu au mai fost evidente după ce au separat perechile de șoareci timp de patru săptămâni (o perioadă considerabilă în viața rozătoarelor). Cercetătorii spun că rezultatele sugerează mai degrabă o „devalorizare” a legăturii dintre perechile de șoareci, decât faptul că aceștia au uitat unul de celălalt, notează The Guardian.
Donaldson a subliniat că studiul ar putea demonstra că rezultatele se aplică și la oameni.
„În primul rând, dacă acest semnal de dopamină este într-adevăr crucial pentru a ajuta la cimentarea și menținerea legăturilor umane, înseamnă că a face lucruri care ajută la menținerea acestui semnal puternic are implicații importante pentru nivelul de satisfacție din relații”, a spus specialistul.
De asemenea, lucrarea ar putea fi relevantă pentru persoanele care au avut dificultăți în a se recupera după moartea unei persoane dragi.
„Este posibil ca, în cazul acestor persoane, semnalul de dopamină al partenerului lor să nu se adapteze după pierdere, ceea ce, în esență, le blochează procesarea pierderii. Un obiectiv mai mare al cercetării mele este acela de a identifica modalități de a-i ajuta pe cei aflați într-o stare de doliu prelungit, prin identificarea schimbărilor biologice care îi ajută să se reintegreze în viața de zi cu zi”, a spus ea.
Un studiu amplu dezvăluie modul în care dieta mediteraneană ar putea afecta creierul
Stresul din primii ani de viață afectează creierul mai mult decât un traumatism cranian
Sarcina produce modificări permanente în creierul femeilor
Patologul care a furat creierul lui Albert Einstein, în căutarea genialității