Planurile NASA prevăd stabilirea unei așezări permanente pe Lună până la sfârșitul deceniului, urmată de explorarea umană a planetei Marte. Cu toate acestea, oamenii care se stabilesc în spațiu vor trebui să aducă cu ei un ecosistem care să includă animale. Care vor fi primele animale pe Marte și pe Lună?
Animalele ar putea îndeplini sarcini vitale, cum ar fi insecte care să polenizeze, creveți și pești care pot fi crescuți în spații mici și folosiți ca surse de hrană sau micii „ursuleți de apă” care ne-ar putea învăța cum să rezistăm la radiații. Întrebarea care se pune, totuși, este care vor fi primele animale pe Marte și pe Lună?
Există puțin consens în această privință. „Ecosistemele elaborate aflate (dincolo de Pământ) încă sunt departe în viitor și mai mult de domeniul ficțiunii decât al cercetării științifice active”, a declarat David Catling, astrobiolog la University of Washington (SUA).
Cu toate acestea, chiar și fără multe cercetări, este clar că forța centrală a Universului ar putea fi o problemă majoră, indică Live Science.
„Problema cheie este gravitația redusă”, a spus Christopher McKay, cercetător al planetelor la NASA Ames Research Center. Gravitația de pe Marte este de aproximativ o treime din cea de pe Pământ, iar pe Lună este a șasea parte din cea de pe Pământ. Habitatele pot fi construite pentru a se adapta la temperaturile, presiunile și compozițiile atmosferice cu care sunt obișnuiți oamenii de pe Pământ, dar nu există niciun mod de a schimba gravitația, a spus McKay.
Cel mai bun scenariu este ca animalele să se dezvolte pe Marte și pe Lună așa cum se întâmplă pe Pământ, dar încă nu există date în acest sens, a spus McKay. Gravitația modificată ar putea afecta dezvoltarea musculaturii și a oaselor, făcând animalele de pe Marte incapabile să stea sau să meargă corect. În aceste condiții, animalele mici, poate șoarecii și viața acvatică, ar fi probabil cea mai bună opțiune, a spus el.
Catling a oferit un răspuns similar. Având în vedere provocările spațiului, „cred că animalele mai simple, cum ar fi insectele sau crustaceele, vor fi probabil mai robuste”, a spus el.
Așezările spațiale vor impune, de asemenea, conservarea resurselor și eficiență ridicată.
Deoarece peștii și alte animale acvatice sunt susținute de flotabilitate, schimbările gravitaționale probabil nu ar avea multă influență asupra dezvoltării lor, a speculat McKay. Peștii ar putea fi, de asemenea, o sursă bună de animale pentru spațiu, deoarece sunt mai eficienți în hrănire și produc mai puține deșeuri decât animalele terestre, potrivit unei analize din 2021 din jurnalul Frontiers in Astronomy and Space Sciences.
Din 2019, programul Lunar Hatch investighează fezabilitatea expedierii de icre în spațiu pentru ecloziune programată. Dacă pot supraviețui lansării și zborului spațial, peștii ar putea fi o sursă de hrană mai eficientă, bogată în proteine și cu un nivel redus de deșeuri în comparație cu animalele terestre, conform analizei din 2021.
Insectele sunt, de asemenea, o opțiune viabilă de animale spațiale, conform unui raport din 2020 realizat de University of South Australia și International Space University din Franța. Raportul susține că insectele precum greierii (Acheta domesticus) sunt cele mai fezabile și accesibile, oferind o bună sursă de proteine, ocupând mai puțin spațiu și apă decât sursele tradiționale de proteine.
Într-un sistem de suport al vieții în buclă închisă (habitatul artificial în care ar locui pe Marte oamenii și animalele), insectele ar putea oferi servicii importante, cum ar fi polenizarea, rotația solului și curățarea detritusului, și ar putea fi o rezervă de hrană în cazul eșecului culturilor, a spus Catling.
Asemenea insectelor, crustaceele pot fi și ele crescute în spații strânse ca o sursă eficientă de hrană. Creveții pot fi crescuți în bazine mici și utilizați ca parte a unui sistem acvaponic care crește și plantele, a spus Catling.
Pentru colonizarea selenară, cercetătorii se uită și la tardigrade, numite adesea „ursuleți de apă”. Aceste creaturi mici și rezistente au demonstrat deja capacitatea de a le rezista condițiilor extreme, inclusiv temperaturi extreme, radiații și vidul spațiului.
Misiunile anterioare au arătat că aceste mici creaturi sunt viabile după ce și-au petrecut 12 zile expuse la vidul spațiului, iar ele se pot reproduce fără efecte negative în timpul zborului spațial. Există chiar niște tardigrade deshidratate (și posibil moarte) pe Lună în prezent după o aterizare nereușită din 2019. Deși acestea nu servesc direct ecosistemului uman, studierea tardigradelor în spațiu ar putea dezvălui cum rezistă la condiții extreme precum radiațiile și cum am putea imita această trăsătură în alte organisme.
„Explorarea umană, chiar fără colonizare, este departe în viitor”, a spus Catling. Și chiar și atunci, colonizarea ar veni cu o serie de provocări inginerești. Dar dacă și când va veni acea zi, animalele care se vor alătura acestor noi habitate vor fi cele care susțin un ecosistem pentru primii colonizatori umani, a adăugat el.
Telescopul Hubble a observat lumina „interzisă” de la o galaxie spiralată
NASA „a trimis” o pisică în spațiu, la 31 de milioane de kilometri depărtare de Pământ
„Cadou de Crăciun” de la Telescopul Webb! Cum a fotografiat planeta Uranus și inelele sale?
NASA a publicat imagini cu cele două roșii pierdute la bordul Stației Spațiale Internaționale