Deși demența este mult mai frecventă la adulții în vârstă, sute de mii de persoane sunt diagnosticate în fiecare an cu demență timpurie (YOD) – iar un nou studiu amplu dezvăluie care ar fi motivele.
Majoritatea cercetărilor anterioare în acest domeniu au analizat genetica transmisă din generație în generație, dar aici, echipa a reușit să identifice 15 factori diferiți de stil de viață și de sănătate care sunt asociați cu riscul de demență timpurie.
„Acesta este cel mai amplu și mai cuprinzător studiu de acest gen realizat vreodată”, spune epidemiologul David Llewellyn de la Universitatea din Exeter, Marea Britanie.
„Îmbucurător este faptul că, pentru prima dată, acesta relevă faptul că am putea lua măsuri pentru a reduce riscul acestei afecțiuni debilitante, prin abordarea unei serii de factori diferiți.”
Echipa de cercetare a analizat datele colectate de la 356.052 de persoane cu vârsta sub 65 de ani din Marea Britanie. Statutul socio-economic scăzut, izolarea socială, deficiența de auz, accidentul vascular cerebral, diabetul, bolile de inimă și depresia au fost asociate cu un risc mai mare de demență timpurie, scrie ScienceAlert.
Deficiența de vitamina D și nivelurile ridicate ale proteinei C-reactive (produsă de ficat ca răspuns la inflamații) au însemnat, de asemenea, un risc mai mare, la fel ca și faptul de a avea două dintre variantele genei ApoE4 ε4 (un scenariu genetic deja legat de boala Alzheimer).
Cercetătorii descriu relația dintre alcool și demența timpurie drept una „complexă”. În timp ce abuzul de alcool a dus la un risc crescut, consumul moderat sau excesiv de alcool a fost corelat cu un risc redus – probabil pentru că persoanele din acest al doilea grup sunt, de obicei, mai sănătoase în general.
Nivelurile mai ridicate de educație formală și o fragilitate fizică mai scăzută au fost, de asemenea, asociate cu un risc mai scăzut de demență timpurie. Toate acestea contribuie la completarea unora dintre lacunele de cunoaștere în ceea ce privește demența timpurie.
„Știam deja, din cercetările asupra persoanelor care dezvoltă demență la vârste înaintate, că există o serie de factori de risc modificabili”, spune neuroepidemiologul Sebastian Köhler de la Universitatea Maastricht din Olanda.
„Pe lângă factorii fizici, sănătatea mintală joacă, de asemenea, un rol important, inclusiv evitarea stresului cronic, a singurătății și a depresiei.”
Deși rezultatele nu dovedesc că demența este cauzată de acești factori, ele ajută la construirea unei imagini mai detaliate. Ca întotdeauna în acest tip de cercetare, cunoașterea mai multor cauze poate ajuta la dezvoltarea unor tratamente și măsuri preventive mai bune.
Mulți dintre acești factori pot fi modificați, ceea ce oferă mai multe speranțe pentru cei care se străduiesc să găsească modalități de a învinge demența, mai degrabă decât doar de a o gestiona.
„Demența cu debut la vârste tinere are un impact foarte grav, deoarece persoanele afectate au, de obicei, încă o slujbă, copii și o viață ocupată”, spune cercetătorul în neuroștiințe Stevie Hendriks, de la Universitatea din Maastricht.
Cercetarea a fost publicată în JAMA Neurology.
Nu doar genetica este de vină! Riscul de demență la tineri poate fi redus prin stilul de viață
Numărul cazurilor de demență ar putea crește mai mult decât se estima în următorii ani
Întorsătură neașteptată de situație: Internetul ar fi benefic pentru prevenirea demenței
Experții îndeamnă autoritățile din sănătate să aprobe medicamentele revoluționare pentru demență