Adevăratele culori ale planetelor Uranus și Neptun, dezvăluite în noi fotografii

În vara anului 1989, dintr-o regiune îndepărtată a sistemului nostru solar, unde lumina soarelui este doar o strălucire slabă, sonda spațială Voyager 2 a NASA a transmis către Pământ primele imagini ale lui Neptun realizate vreodată de omenire. Fotografiile au arătat că planeta cea mai îndepărtată de Soare era o sferă de culoare albastru închis. În contrast, Uranus, vecinul planetar al lui Neptun și prima planetă descoperită cu un telescop, părea semnificativ mai palidă. Dar se pare că Uranus și Neptun au culori similare, până la urmă.

Ambele lumi aparent gemene au multe în comun. Sunt aproximativ de aceeași dimensiune, aproape la fel de grele și sunt ambele învelite în atmosfere profunde făcute din materiale similare. Așadar, de ce aveau cele două „sfere” nuanțe diferite de albastru? Aceasta este o întrebare care i-a intrigat pe oamenii de știință timp de decenii.

• Pentru prima dată în istorie, astronomii au fotografiat îndeaproape o stea din afara galaxiei Calea Lactee
• De ce ne curge nasul de la mâncarea picantă?

Acum, însă, o analiză proaspătă a imaginilor Voyager 2 arată că Uranus și Neptun au culori similare, ambele gigante gazoase având de fapt de o nuanță asemănătoare de albastru-verzui, ceea ce reprezintă „cea mai exactă reprezentare până acum” a culorilor acestor planete, arată noul studiu.

Uranus și Neptun au culori similare

În trecut, în târziul secolului al XX-lea, imaginile înregistrate de Voyager 2 cu Uranus și Neptun erau în culori unice combinate pentru a crea imagini compozite care arătau că o planetă era cyan și una era azurie.

În timp ce imaginile publicate ale lui Uranus erau procesate aproape în conformitate cu culoarea sa reală, primele imagini ale lui Neptun au fost „întinse și îmbunătățite” pentru a evidenția norii, benzile și vânturile sale „și, prin urmare, au fost făcute artificial prea albastre”, a declarat autorul principal al studiului, Patrick Irwin, un fizician planetar la Universitatea Oxford (Marea Britanie).

„Chiar dacă culoarea artificial saturată era cunoscută la acea vreme în rândul oamenilor de știință planetari, iar imaginile au fost publicate cu legende care o explicau, acea distincție s-a pierdut în timp”, explică Irwin, citat de Space.com.

Pentru a rezolva confuzia, Irwin și colegii săi au folosit imagini noi de la Telescopul Spațial Hubble al NASA și Telescopul Foarte Mare (Very Large Telescope) al Agenției Spațiale Europene, ale căror instrumente capturează un spectru bogat de culori în fiecare pixel, astfel încât să proceseze „culorile aparente reale” ale lui Uranus și Neptun.

Cercetarea a dus și la noi descoperiri interesante despre aceste două planete

Apoi, echipa a reanalizat imaginile Voyager 2 și le-a reechilibrat în funcție de noile date, arătând că ambele planete au de fapt nuanțe similare de albastru. Culoarea provine de la un strat de metan din atmosfera planetelor, care absoarbe culoarea roșie a luminii solare.

Noul studiu constată că Uranus este ușor mai alb, posibil pentru că atmosfera sa „stagnantă, lentă” îi permite ceții de metan să se acumuleze, reflectând porțiuni mai mari de lumină solară roșie decât o face Neptun.

Prezența particulelor de gheață de metan adunate poate, de asemenea, să explice de ce Uranus își schimbă ușor culoarea în timpul orbitelor sale de 84 de ani în jurul Soarelui. Imaginile înregistrate între 1950 și 2016 de Observatorul Lowell din Arizona arată că planeta pare mai verde în timpul solstițiilor sale, când unul dintre polii săi este îndreptat spre Soare, și mai albastră în timpul echinocțiilor, când Soarele strălucește direct deasupra ecuatorului său.

Comparând luminozitatea polilor lui Uranus cu regiunile sale ecuatoriale în aceste imagini, Irwin și echipa sa au concluzionat că metanul de la poli este probabil la jumătate față de cât este la ecuator, ceea ce explică schimbările de culoare.

„Percepția eronată a culorii lui Neptun, precum și schimbările neobișnuite de culoare ale lui Uranus, ne-au chinuit timp de decenii. Acest studiu cuprinzător ar trebui să pună în sfârșit capăt ambelor probleme”, a spus Heidi Hammel, de la Asociația Universităților pentru Cercetare în Astronomie, care nu este afiliată cu noul studiu.

Această cercetare este descrisă în jurnalul Monthly Notices of the Royal Astronomical Society.

Vă recomandăm să citiți și:

Sonda Voyager 1 trimite mesaje ciudate din spațiul interstelar, iar NASA nu știe ce să facă

ESO a dezvăluit o fotografie de 1,5 miliarde de pixeli cu Nebuloasa Puiul care Aleargă

Telescopul Hubble a observat lumina „interzisă” de la o galaxie spiralată

NASA „a trimis” o pisică în spațiu, la 31 de milioane de kilometri depărtare de Pământ