O „anomalie cosmică” despre care se știe încă din anii 1960 a fost, în sfârșit, rezolvată

De ce există doar un singur tip de galaxie în uriașul plan supergalactic? Ei bine, acest mister astronomic de lungă durată ar putea fi, în sfârșit, rezolvat.

Galaxia Calea Lactee este situată într-o vastă întindere numită Super-roiul de galaxii local sau Super-roiul de galaxii din Fecioara.

Această structură colosală cuprinde numeroase roiuri de galaxii și o abundență de galaxii individuale. Cu o configurație asemenea unei clătite, Super-roiul are o lățime de aproape 1 miliard de ani-lumină, fiind astfel numit și planul supergalactic.

Galaxiile absente din planul supergalactic

Majoritatea galaxiilor din Univers sunt fie eliptice (alcătuite din stele vechi și găuri negre masive în centrul lor) ori galaxii în formă de disc ce formează în mod activ stele, cu o structură spiralată, asemănătoare Căii Lactee.

Ambele tipuri de galaxii sunt găsite și în Super-roiul local, dar deși planul supergalactic este plin de galaxii eliptice, galaxiile în formă de disc sunt surprinzător de absente.

O „anomalie cosmică” despre care se știe încă din anii 1960

Această segregare ciudată a galaxiilor din Universul local, despre care se știe încă din anii 1960, se găsește pe lista de „anomalii cosmice” a lui Jim Peebles, cosmolog renumit și laureat al Premiului Nobel.

Acum, o echipă internațională de cercetători coordonată de astrofizicienii Till Sawala și Peter Johansson de la Universitatea din Helsinki, Finlanda ar fi găsit o explicație. Într-un articol publicat în Nature Astronomy, echipa a arătat cum apar în mod natural distribuțiile de galaxii eliptice și galaxii în formă de disc, din cauza mediilor diferite de la interiorul și exteriorul planului supergalactic.

„În roiurile dense de galaxii din planul supergalactic, galaxiile înfrunte interacțiuni și fuziune frecvente, fapt ce duce la formarea de eliptice și creșterea găurilor negre supermasive. Prin comparație, departe de plan, galaxiile pot evolua în izolare, fapt ce le ajută să-și păstreze structura spiralată”, a spus Till Sawala, potrivit SciTechDaily.

Simularea SIBELIUS reproduce cu precizie structurile observate

Echipa a folosit simularea SIBELIUS (Simulations Beyond The Local Universe), metodă ce urmărește evoluția Universului de-a lungul a 13,8 miliarde de ani, de la începuturi și până în prezent. Simularea a fost făcută pe supercomputere din Anglia și pe supercomputerul Mahti din Finlanda.

În timp ce majoritatea simulărilor au în vedere zone aleatorii din Univers ce nu pot fi comparate direct cu observațiile, metoda SIBELIUS reproduce cu precizie structurile observate, inclusiv Super-roiul local. Rezultatul final al simulării s-a potrivit surprinzător de bine cu observațiile.

Studiul echipei a fost publicat în Nature Astronomy.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Oamenii de știință au descoperit „un râu uimitor de stele” care curge prin spațiul intergalactic

„Un moment special”. Astronomii au descoperit primul disc de acreție extragalactic

„Experiență suprarealistă”, avută de primii turiști spațiali de la Virgin Galactic

Telescopul Hubble a observat „un monstru galactic” în devenire