În iulie 1952, trei stele au dispărut într-o oră de pe cerul nocturn pentru totdeauna, lăsând în urmă un mister cu mai multe explicații posibile. Dar acestea nu sunt singurele stele care au dispărut, de fapt sunt departe de a fi singurele. În 2019, proiectul Vanishing and Appearing Sources during a Century of Observations (VASCO) a încercat să catalogheze câte stele au dispărut din vedere în ultimii 70 de ani și a descoperit că sute de stele au dispărut fără o explicație concretă.
Proiectul VASCO a comparat imaginile realizate de Observatorul Naval al SUA începând din 1949 cu imaginile din sondajul cerului Pan-STARRS între 2010 și 2014. Software-ul utilizat de echipă a identificat aproximativ 150.000 de surse potențiale de lumină care au dispărut în anii dintre aceste două perioade.
Cercetătorii au făcut ulterior o corelare cu alte seturi de date pentru a restrânge lista. Acest proces i-a lăsat cu 24.000 de candidați, pe care i-au examinat manual pentru a exclude disfuncții ale camerei și alte erori. La final, au descoperit că sute de stele au dispărut.
Stelele se pot întuneca precum Betelgeuse sau pot exploda în supernove, lăsând în urmă o strălucire timp de ore sau zile, dar în general nu dispar pur și simplu. Una dintre explicațiile posibile este că acestea nu au devenit supernove, ci s-au prăbușit într-un gaură neagră. Se crede că acest lucru este incredibil de rar, în mai puțin de 1 din 90 de milioane de cazuri, și probabil nu ar explica de ce au dispărut atât de multe puncte de lumină.
Un studiu ulterior al VASCO, privind și mai mulți candidați care dispar, a plasat rata de detectare a supernovelor eșuate la mai puțin de 1 din 600 de milioane, notează IFLScience.
Alte posibilități ar putea fi lentilele gravitaționale, în care spațiul-timp este deformat de obiecte incredibil de grele, uneori mărind obiectele aflate în depărtare, sau alte explozii scurte de lumină, cum ar fi exploziile de raze gamma, capturate în sondaje mai vechi. Obiectele în mișcare mai apropiată, cum ar fi asteroizii, ar putea, de asemenea, explica aceste dispariții.
Deși studierea acestor obiecte este de interes pentru astrofizicieni, care ar putea trebui să explice mecanismele de dispariție a stelelor, unul dintre factorii din spatele căutării era ceva mai neobișnuit: căutarea unei sfere Dyson, o metodă ipotetică prin care civilizațiile avansate ar putea să exploateze puterea unei stele înconjurând-o cu panouri solare. Cercetarea acestor evenimente trecătoare ar putea să ne conducă către o civilizație avansată.
„Dacă o regiune a cerului are tendința de a produce o fracțiune neașteptat de mare de candidați în raport cu fundalul, această regiune sau ‘punct fierbinte’ ar putea merita o atenție deosebită”, a scris o altă echipă în lucrarea lor din 2019 din The Astronomical Journal.
Cu toate acestea, studiul de urmărire nu a identificat niciun candidat potrivit pentru sferele Dyson, lăsându-ne cu un număr mare de stele dispărute și fără prea multe explicații.
Test de cultură generală. Ce formă are Luna?
Cea mai veche gaura neagră observată vreodată, „o bestie cosmică” de la începuturile Universului