Deși cu toții o cunoaștem sub numele de Planeta Roșie, atmosfera lui Marte strălucește verde pe timpul nopții.
Utilizând ExoMars Trace Gas Orbiter (TGO) al Agenției Spațiale Europene (ESA), oamenii de știință au observat pentru prima dată că atmosfera lui Marte strălucește verde în spectrul de lumină vizibilă.
Efectul se numește „airglow” (strălucire a aerului) și apare și pe Pământ. Deși are unele asemănări cu aurorele boreale de pe planeta noastră, pe Planeta Roșie este un fenomen diferit, cu cauze diferite. Strălucirea de noapte, în special, „apare atunci când doi atomi de oxigen se combină pentru a forma o moleculă de oxigen”, potrivit ESA.
Pe Marte, acest lucru se întâmplă la o altitudine de aproximativ 50 de kilometri. În comparație, aurorele apar atunci când particulele încărcate din Soare intră în contact cu câmpul magnetic al Pământului, explică Space.com.
Oamenii de știință bănuiau că Marte are airglow de aproximativ 40 de ani, dar prima observație a avut loc acum un deceniu, făcută de către sonda Mars Express a ESA, care a detectat fenomenul în spectrul infraroșu. Apoi, în 2020, oamenii de știință au observat fenomenul în lumină vizibilă folosind TGO, dar în timpul zilei marțiene, nu noaptea. Acum, fenomenul a fost văzut noaptea prin intermediul lui TGO.
„Aceste observații noi sunt neașteptate și interesante pentru călătoriile viitoare către Planeta Roșie”, a declarat planetologul Jean-Claude Gérard, de la Universitatea Liège (Belgia).
„Intensitatea strălucirii de noapte în regiunile polare este astfel încât instrumentele simple și relativ ieftine aflate în orbita marțiană ar putea cartografia și monitoriza fluxurile atmosferice. O viitoare misiune ESA ar putea purta o cameră pentru imagini globale. În plus, emisia este suficient de intensă pentru a fi observată în timpul nopții polare de către viitorii astronauți aflați în orbită sau de pe suprafața marțiană”, a continuat Gérard.
Studiul airglow-ului lui Marte, care va continua în cadrul misiunii TGO, le va oferi oamenilor de știință o înțelegere mai profundă a proceselor care au loc în atmosfera marțiană.
„Detectarea de la distanță a acestor emisii este o unealtă excelentă pentru investigarea compoziției și dinamicii atmosferei superioare a lui Marte între 40 și 80 de kilometri”, a spus Benoit Hubert, cercetător la Laboratorul de Fizică Planetară și Atmosferică (LPAP) de la Universitatea Liège.
„Această regiune este inaccesibilă pentru metodele directe de măsurare a compoziției folosind sateliți”, a completat el.
Studiul atmosferei lui Marte poate ajuta și la proiectarea viitoarelor nave spațiale destinate Planetei Roșii. O înțelegere mai bună a densității planetei îi poate ajuta pe planificatorii de misiuni să construiască sateliți care pot rezista tracțiunii atmosferei marțiene, de exemplu, sau să proiecteze parașute care pot coborî încărcăturile pe suprafața Planetei Roșii.
Cercetarea a fost publicată în Nature Astronomy.
Test crucial pentru Ariane 6, noua generație de rachete a Europei
Experimentul LIGO a depășit limita cuantică
Unde misterioase de plasmă „cântătoare” au fost detectate în jurul lui Mercur
Sondele Voyager ale NASA au primit update-uri de software de la 19 miliarde de kilometri distanță