Nebuloasa Crabului, observată în detaliu fără precedent cu Telescopul Webb

Telescopul Spațial James Webb al NASA a privit înspre Nebuloasa Crabului, o rămășiță de supernovă aflată la 6.500 de ani-lumină distanță, în constelația Taurul.

De la înregistrarea acestui eveniment energetic în 1054 d.Hr. de către astronomii din secolul al XI-lea, Nebuloasa Crabului a continuat să atragă atenția și să facă obiectul unor studii suplimentare, oamenii de știință încercând să înțeleagă condițiile, comportamentul și efectele ulterioare ale supernovelor prin studierea amănunțită a nebuloasei.

• Conexiunile sociale ne schimbă microbiomul, sugerează un studiu
• Galaxiile UFO, ciudățeniile cosmice pe care astronomii le pot vedea abia acum, cu ajutorul Telescopului Webb

Folosind NIRCam (Near-Infrared Camera) și MIRI (Mid-Infrared Instrument) ale lui Webb, o echipă condusă de Tea Temim de la Universitatea Princeton din SUA caută răspunsuri despre originile Nebuloasei Crabului.

„Sensibilitatea și rezoluția spațială a lui Webb ne permit să determinăm cu exactitate compoziția materialului ejectat, în special conținutul de fier și nichel, ceea ce poate dezvălui ce tip de explozie a produs Nebuloasa Crabului”, a explicat Temim.

O rămășiță de supernovă aflată la 6.500 de ani-lumină distanță

La prima vedere, forma generală a rămășiței de supernovă este similară cu imaginea cu lungime de undă optică publicată în 2005 de Telescopul Spațial Hubble al NASA. În observația în infraroșu a lui Webb, o structură clară, asemănătoare unei cuști, formată din filamente gazoase pufoase, este prezentată în roșu-portocaliu.

Cu toate acestea, în regiunile centrale, emisia provenită de la granulele de praf este cartografiată de Webb pentru prima dată.

Aspecte suplimentare ale funcționării interne a Nebuloasei Crabului devin mai proeminente și sunt observate mai detaliat în lumina infraroșie captată de Webb.

În special, Webb evidențiază ceea ce este cunoscut sub numele de radiație sincrotronică: emisia produsă de particule încărcate, cum ar fi electronii, care se deplasează în jurul liniilor de câmp magnetic la viteze relativiste. Radiația apare aici sub forma unui material asemănător unui fum în cea mai mare parte a interiorului Nebuloasei Crabului.

Noi detalii despre funcționarea internă a Nebuloasei Crabului

Această caracteristică este un produs al pulsarului nebuloasei, o stea neutronică ce se rotește rapid. Câmpul magnetic puternic al pulsarului accelerează particulele la viteze extrem de mari și le face să emită radiații pe măsură ce se învârt în jurul liniilor de câmp magnetic. Deși emisă în tot spectrul electromagnetic, radiația sincrotronică este observată în detalii fără precedent cu ajutorul instrumentului NIRCam al lui Webb.

De asemenea, Nebuloasa Crabului este un exemplu relativ apropiat a ceea ce rămâne după moartea explozivă a unei stele masive.

Telescopul Spațial James Webb al NASA surprinde în detalii fără precedent diferitele componente care alcătuiesc Crabul, inclusiv norul de gaz fierbinte în expansiune, filamentele de praf și emisia de sincrotron, scrie NASA.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Nebuloasa Inelul, fotografiată în detalii fără precedent cu Telescopul Spațial James Webb

Telescopul James Webb a surprins imagini uimitoare cu Nebuloasa Inelului

O gigantă roșie străveche a creat o nebuloasă „bipolară” rară pe măsură ce a murit

O nouă imagine surprinde o stea tânără care țâșnește ca o stropitoare în Nebuloasa Orion