Cele două cuvinte care par să existe în toate limbile Pământului

Se crede că astăzi există 7.000 de limbi în uz pe planeta noastră. Pentru fanii informațiilor obscure, asta înseamnă că există la fel de multe moduri diferite de a spune „Dă-mi paharul, te rog” precum există specii de șopârle. Dar oamenii de știință care lucrează la un studiu recent au fost mult mai interesați de ceea ce avem în comun decât de ceea ce ne diferențiază și au descoperit două cuvinte care par a fi prezente universal în limbajul uman.

Cele două cuvinte universale sunt „acesta (sau aceasta)” și „acela (sau aceea)”.

• Pentru prima dată în istorie, astronomii au fotografiat îndeaproape o stea din afara galaxiei Calea Lactee
• De ce ne curge nasul de la mâncarea picantă?

„Am vrut să aflăm cum folosesc vorbitorii mai multor limbi cele mai vechi cuvinte înregistrate în toate limbile: demonstrațiile spațiale, cum ar fi ‘acesta’ sau ‘acela’”, a explicat autorul principal, profesorul Kenny Coventry, de la University of East Anglia (Regatul Unit).

Două cuvinte sunt percepute la fel în toate limbile

Deși cuvintele exacte pentru „acesta” și „acela” vor fi foarte diferite în ceea ce privește ortografia și pronunția, Coventry și colegii săi au vrut să afle dacă sensul din spatele lor s-a conservat.

Pentru a face acest lucru, echipa de 45 de cercetători din întreaga lume a recrutat aproape 1.000 de vorbitori a 29 de limbi. Oamenii de știință au încercat să parcurgă diferitele familii lingvistice, incluzând o gamă largă de limbi de la engleză, italiană și norvegiană, până la telugu, vietnameză și tseltal. Vorbitorilor nu li s-a spus că cuvintele pe care le-au folosit vor fi punctul central al cercetării.

În limba română, avem tendința de a folosi „acesta” pentru a descrie obiecte care sunt fizic la îndemâna noastră și de a trece la „acela” pentru obiectele care sunt mai departe. Cu toate acestea, nu a fost clar dacă această separare spațială este aceeași în limbi diferite și neînrudite, scrie IFLScience.

Un experiment lingvistic

Vorbitorii au fost așezați la o masă și li s-a prezentat o serie de obiecte de diferite culori și forme. Echipa s-a asigurat că, pentru fiecare limbă, obiectele folosite erau în culori care ar putea fi diferențiate clar din punct de vedere lingvistic și că numele formelor erau toate de același gen în cazul limbilor cu gen, cum ar fi germana.

Obiectele au fost mutate la diferite distanțe: la îndemâna vorbitorului; de parte de vorbitor, dar la îndemâna cercetătorului; sau la îndemâna ambelor părți. De fiecare dată când obiectul a fost plasat, vorbitorul a fost rugat să-l descrie în propria limbă folosind culoarea lui, numele și, cel mai important, un demonstrativ spațial, de exemplu, „Acest triunghi galben”.

Atunci când datele au fost adunate și analizate statistic, rezultatul a fost clar.

„Am descoperit că în toate limbile pe care le-am testat, există un cuvânt pentru obiecte care sunt la îndemâna vorbitorului, cum ar fi ‘acesta’, și un cuvânt pentru obiecte care nu sunt la îndemână, ‘acela’. Această distincție poate explica originea evolutivă timpurie a demonstrativelor ca forme lingvistice”, a explicat profesorul Coventry.

Limbile evoluează și se schimbă tot timpul. Întrebarea dacă vorbitorii de limbi diferite împărtășesc modalități de a comunica poziția spațială a obiectelor și ce ar putea însemna acest lucru pentru modul în care gândesc ei a fost una controversată în rândul lingviștilor. Dar, așa cum explică autorii în lucrarea lor, acest studiu este primul care analizează acest lucru din punctul de vedere al demonstrațiilor spațiale în mod specific.

Studiul este publicat în Nature Human Behavior.

Vă recomandăm să citiți și:

Lipsa constantă de somn, asociată cu simptome depresive ulterioare

Un semnal puternic a fost detectat în substanța albă a creierului

Vârsta moleculară a ochiului a fost stabilită pentru prima dată

Test de cultură generală. Câte informații poate reține creierul uman?