Un studiu a găsit legătura genetică dintre autism și sinestezie

De-a lungul istoriei, studiile pe gemeni au adus niște perspective științifice incredibile; NASA chiar a trimis unul dintr-o pereche de gemeni identici în spațiu. Oportunitatea de a studia acest grup unic este prea bună pentru a i ignora, iar acum o nouă analiză a datelor despre gemeni a găsit legătura genetică dintre autism și sinestezie.

Mulți oameni au auzit de sinestezie în contextul persoanelor care pot „vedea” muzică, dar în realitate diferitele efecte senzoriale ale afecțiunii pot depăși cu mult acest lucru. Unii oameni pot „gusta” cuvinte; alții „văd” timpul sau, în cazul unui orb, „simt” timpul ca pe o textură. Și, în exemplul mult mai puțin distractiv al sinesteziei prin atingere în oglindă, un mic procentaj de oameni pot simți literalmente senzațiile corporale experimentate de cei din jur, inclusiv durerea.

În toate cazurile, sinestezia se reduce la o încrucișare a firelor între diferite procese senzoriale din creier. Încercând să afle de ce se întâmplă acest lucru, oamenii de știință au observat anterior că persoanele care suferă de autism sunt, de asemenea, mai susceptibile de a avea sinestezie, dar asta nu i-a dus pe cercetători mai aproape de a înțelege exact legătura genetică dintre autism și sinestezie.

A fost descoperită legătura genetică dintre autism și sinestezie

Alt lucru care a fost observat despre sinestezie este că tinde să apară în familii. Speculând că ar putea exista, prin urmare, un fel moștenire genetică, o echipă de oameni de știință a apelat la datele din Child and Adolescent Twin Study din Suedia (CATSS), care a inclus gemeni născuți între 1999 și 2003.

Eșantionul final a inclus 2.131 de perechi de gemeni, dintre care 658 au fost identici, 765 au fost neidentici, dar de același sex, și 708 au fost neidentici și de sexe diferite. Participanții au fost examinați pentru opt dintre cele mai comune tipuri de sinestezie, inclusiv tipurile în care literele sau cifrele declanșează percepția unei culori, și au fost supuși, de asemenea, la o evaluare a trăsăturilor de autism, relatează IFLScience.

Rezultatele au arătat că sinestezia auto-raportată a fost strâns legată de o categorie de trăsături frecvent întâlnite la persoanele cu autism, cunoscută sub numele de domeniul RRBI-D, care înseamnă „comportamente repetitive, interese limitate și atenție la detalii”. Acestea pot include lucruri precum un interes intens, foarte concentrat pentru un subiect, atașamentul față de anumite obiecte sau efectuarea de mișcări repetitive, cum ar fi datul din mâini (deseori cunoscut sub numele de comportament de auto-stimulare sau, mai colocvial, „stimming”).

„Asocierea dintre diferențele individuale în sinestezie și trăsăturile de autism a fost estimată a fi predominant sub influență genetică și părea să fie determinată în principal de trăsături de spectru autist non-sociale (comportamente repetitive, interese limitate și atenție la detalii)”, au scris autorii în lucrare.

Ca atare, ei au concluzionat că „legătura dintre sinestezie și autism ar putea rezida în cauze genetice comune, legate de trăsături de autism non-sociale, cum ar fi modificări ale percepției”.

Factorii de mediu au și ei un rol

Deși conexiunea genetică pare să aibă cel mai puternic rol, conform rezultatelor studiului, au fost implicați și factori de mediu care diferă la fiecare membru al unui set de gemeni. Autorii notează că acest lucru este în conformitate cu cercetările anterioare, care au arătat că mediul este un factor special în dezvoltarea tipurilor de sinestezie în care numerele și literele sunt percepute ca având culori.

Există unele limitări ale cercetării, cum ar fi faptul că nu toate tipurile posibile de sinestezie au putut fi incluse și faptul că datele despre sinestezie s-au bazat pe auto-raportare, care este întotdeauna deschisă părtinirii. Dar echipa de studiu este optimistă că va urma mai multă muncă, pentru a construi pe dovezile pe care le-au adunat și speră să-și îmbunătățim înțelegerea atât asupra autismului, cât și a sinesteziei.

„Sperăm că descoperirile noastre vor inspira cercetările viitoare privind factorii de mediu care influențează sinestezia, mecanismele genetice comune ale autismului și sinesteziei și caracteristicile comportamentale specifice împărtășite între cele două fenomene, aducând noi informații despre etiologia lor comună și neîmpărtășită”, scriu cercetătorii.

Studiul este publicat în Proceedings of the Royal Society B: Biological Sciences.

Vă recomandăm să citiți și:

Locuitul în chirie te îmbătrânește mai repede

Simțul mirosului schimbă culorile pe care le vedem

Fumatul în timpul sarcinii crește de trei ori riscul nașterii premature

Expunerea la lumina naturală ar putea ajuta la tratarea și prevenirea diabetului