Descoperire surpriză pe Jupiter! Telescopul Webb a găsit ceva nemaivăzut în atmosfera planetei

Telescopul Spațial James Webb de la NASA a descoperit o nouă caracteristică în atmosfera lui Jupiter: un flux de mare viteză, care se întinde pe o lățime de peste 4.800 de kilometri, se află deasupra ecuatorului, deasupra coloanelor principale de nori.

Descoperirea acestui flux oferă perspective asupra modului în care straturile renumitei atmosfere turbulente ale lui Jupiter interacționează între ele și modul în care Telescopul Webb este capabil în mod unic să urmărească o astfel de caracteristică în atmosfera lui Jupiter.

• Un „radio cosmic” ar putea descoperi materia întunecată în 15 ani
• Guvernul american amenință jurnalele științifice

„Această descoperire ne-a surprins total. Ceea ce am văzut întotdeauna ca ceață în atmosfera lui Jupiter apar acum drept caracteristici clare pe care le putem urmări împreună cu rotația rapidă a planetei”, a spus Ricardo Hueso, de la Universitatea din Țara Bascilor (Spania), autorul principal al lucrării care descrie descoperirile.

Nu a putut fi observată decât cu Telescopul Webb

Echipa de cercetare a analizat datele de la NIRCam (Near-Infrared Camera) a lui Webb, capturate în iulie 2022. Programul Early Release Science, condus în comun de Imke de Pater, de la Universitatea din California, Berkeley (SUA), și Thierry Fouchet, de la Observatorul din Paris (Franța), a fost conceput pentru a captura imagini ale lui Jupiter la intervale de 10 ore (o zi pe Jupiter), în patru filtre diferite, fiecare capabil să detecteze schimbările în caracteristicile mici la diferite altitudini ale atmosferei planetei.

„Chiar dacă diverse telescoape de la sol, sonde spațiale precum Juno și Cassini de la NASA și Telescopul Spațial Hubble de la NASA au observat modelele meteorologice în schimbare ale sistemului jovian, Webb a oferit deja noi descoperiri asupra inelelor, sateliților și atmosferei lui Jupiter”, a menționat de Pater.

O privire în spectrul infraroșu

Deși Jupiter este diferit de Pământ în multe privințe, Jupiter este un gigant gazos, iar Pământul este o lume stâncoasă și temperată, ambele planete au atmosfere stratificate. Lungimile de undă ale luminii infraroșii, vizibile, radio și ultraviolete observate de aceste alte misiuni detectează straturile inferioare și mai adânci ale atmosferei planetei, unde se află furtunile gigantice și norii de gheață de amoniac, scrie NASA.

Pe de altă parte, privirea lui Webb mai departe în infraroșul apropiat decât era posibil înainte este sensibilă la straturile de altitudine mai înaltă ale atmosferei, la aproximativ 25-50 de kilometri deasupra vârfurilor norilor lui Jupiter. În imaginile în infraroșu apropiat, ceața de mare altitudine apare de obicei neclară, cu luminozitate sporită peste regiunea ecuatorială. Cu Webb, detaliile mai fine sunt rezolvate în banda strălucitoare neclară.

Ce ne spune această caracteristică din atmosfera lui Jupiter despre planetă?

Fluxul nou descoperit călătorește cu aproximativ 515 kilometri pe oră, de două ori mai repede decât vânturile susținute ale unui uragan de Categoria 5 de pe Pământ. Fluxul este situat la aproximativ 40 de kilometri deasupra norilor, în stratosfera inferioară a lui Jupiter.

Comparând vânturile observate de Webb la altitudini mari cu vânturile observate de Hubble în straturile mai adânci, echipa a putut măsura cât de repede se schimbă vânturile odată cu altitudinea și cum se formează curenții.

În timp ce rezoluția excelentă și acoperirea lungimilor de undă ale lui Webb i-au permis să detecteze această caracteristică în atmosfera lui Jupiter pentru a urmări fluxul, observațiile complementare de la Hubble luate la o zi după observațiile lui Webb au fost, de asemenea, cruciale pentru a determina starea de bază a atmosferei ecuatoriale a lui Jupiter și pentru a observa dezvoltarea furtunilor convective de la ecuatorul lui Jupiter neconectate la curent.

„Știam că diferitele lungimi de undă ale Webb și Hubble vor dezvălui structura tridimensională a norilor de furtună, dar am putut, de asemenea, să folosim sincronizarea datelor pentru a vedea cât de rapid se dezvoltă furtunile”, a adăugat Michael Wong, membru al echipei de la Universitatea din California, Berkeley, care a condus observațiile Hubble.

Cercetătorii așteaptă cu nerăbdare observații suplimentare ale lui Jupiter făcute cu Telescopul Webb pentru a determina dacă viteza și altitudinea jetului se modifică în timp.

Cercetările sunt departe de a se fi terminat

„Jupiter are un model complicat, dar repetabil de vânturi și temperaturi în stratosfera sa ecuatorială, deasupra vântului din nori și ceață măsurate la aceste lungimi de undă. Dacă puterea acestui nou jet este conectată la acest model stratosferic oscilant, ne-am putea aștepta ca fluxul să varieze considerabil în următorii 2-4 ani; va fi foarte interesant să testăm această teorie în anii următori”, a explicat Leigh Fletcher, de la Universitatea din Leicester (Regatul Unit).

„Este uimitor pentru mine că, după ani în care am urmărit norii și vânturile lui Jupiter de la numeroase observatoare, mai avem multe de învățat despre planetă, iar caracteristici precum acest jet pot rămâne ascunse vederii până la apariția de astfel de imagini NIRCam precum cele capturate în 2022”, a continuat Fletcher.

Rezultatele cercetătorilor au fost publicate în Nature Astronomy.

Vă recomandăm să citiți și:

Ce a declanșat cel mai mare cutremur pe Marte? Nu a fost un meteor!

O filmare din satelit arată „Labirintul Nopții”, uimitorul canion de mărimea Italiei de pe Marte

Ar putea cutremurele stelare să dezlege misterul exploziilor radio rapide?

Fără precedent: Astronomii au detectat o explozie radio la 8 miliarde de ani-lumină depărtare de Pământ