Înainte ca cercetătorii să înțeleagă că epilepsia este o tulburare neurologică, oamenii credeau că era declanșată de Lună sau de flegma din creier. Mulți credeau că toate acele convulsii erau dovezi de vrăjitorie sau posesie demonică, astfel că cei bolnavi erau uciși sau castrați astfel încât să nu transmită mai departe „blestemul” la o nouă generație.
Astăzi, știm că epilepsia este o boală. De cele mai multe ori, un om care produce un accident fatal din cauza unei convulsii nu este acuzat de omucidere.
Asta-i bine, crede neurologul Robert Sapolsky de la Universitatea Stanford. Asta înseamnă că omenirea a progresat. Dar încă mai avem un drum lung în fața noastră.
După mai bine de 40 de cercetări, Sapolsky a ajuns la concluzia că aproape toate comportamentele umane sunt dincolo de controlul nostru conștient, la fel ca bătăile inimii, diviziunea celulelor și convulsiile epileptice, potrivit Phys.org.
Asta înseamnă că un om care deschide focul într-o mulțime de persoane nu are mai mult control asupra destinului său decât victimele care se întâmplă să fie la locul greșit la momentul nepotrivit. Asta ar însemna că trebuie să îi tratăm pe șoferii aflați sub influența alcoolului care intră cu mașina în pietoni la fel ca pe cei care suferă un atac de cord la volan și ies de pe carosabil.
„Lumea este cu adevărat pe dos și foarte nedreaptă din cauza faptului că îi răsplătim pe oameni și îi pedepsim pe oameni pentru lucruri asupra cărora nu au niciun control. Nu avem liber-arbitru. Încetați să ne mai atribuiți ceva ce nu există”, a spus Sapolsky.
Un studiu intens citat din 2008 a descoperit că oamenii cărora li se spune că nu există liber-arbitru au fost mai predispuși să trișeze la un test ulterior. Alte studii au arătat că oamenii care simt că au mai puțin control asupra propriilor acțiuni le pasă mai puțin de greșelile pe care le fac, dar și că neîncrederea în liberul-arbitru va duce la mai multă violență.
Sapolsky a concluzionat că efectele observate în astfel de experimente sunt insuficiente, iar faptul că nu pot fi reproduse nu sprijină ideea că civilizația se va prăbuși dacă noi credem că nu ne putem controla propria soartă.
Un argument mai convingător a fost articulat în povestirea „What’s Expected of Us” (Ce se așteaptă de la noi), a scriitorului științifico-fantastic Ted Chiang. Naratorul descrie o tehnologie ce convinge utilizatorii că alegerile lor sunt predeterminate, o descoperire ce îi face să nu-și mai dorească să trăiască.
„Este esențial să te comporți ca și cum deciziile tale contează, chiar dacă tu știi că nu e așa”, avertizează naratorul.
Cel mai mare risc al abandonării liberului-arbitru nu este că ne vom dori să facem lucruri rele. Mai degrabă, fără un simț al controlului asupra propriei persoane, nu vom mai vrea să facem nimic.
„Ar putea fi riscant să spui oamenilor că nu au liber-arbitru. În cea mai mare parte din timp, eu chiar cred că este mult mai uman”, a spus Sapolsky.
Neurologul știe că nu va convinge pe cei mai mulți dintre cititori. Este dificil să convingi oamenii care au fost răniți că agresorii merită să nu fie învinuiți dacă provin dintr-un mediu sărac. Este chiar mai greu de convins oamenii că cei bogați și lăudați nu-și merită împlinirile pentru că provin dintr-un mediu privilegiat.
„Dacă ai timp să te oftici din cauza asta, atunci ești unul dintre norocoși”, a declarat Sapolsky.
Sapolsky speră totuși la mai multă compasiune. Poate dacă oamenii ar înțelege pe deplin cum traumele timpurii pot schimba creierul, atunci nu vor mai tânji după pedepse dure. Poate dacă cineva își dă seama că suferă de ADHD sau depresie, nu se va mai urî pentru că se chinuie să facă aceleași sarcini pe care alții le fac cu atâta ușurință.
La fel cum generațiile anterioare au crezut vrăjitoria era de vină pentru convulsii, unele dintre credințele noastre actuale despre responsabilitatea personală ar putea fi distruse prin descoperiri științifice.
Sapolsky a mai argumentat că suntem mașinării cu o abilitate excepțională de a ne percepe propriile experiențe și de a simți emoții intense. Este inutil să urăști o mașinărie pentru neajunsurile sale.
Un singur lucru nu poate înțelege neurologul.
„Este ilogic, fără sens să crezi că ceva bun se poate întâmpla unei mașinării. Chiar și așa, sunt sigur că este bine dacă oamenii simt mai puțină durere și mai multă fericire”, a conchis Sapolsky.
„Determined” este cea mai nouă carte a lui Sapolsky, inspirată de un alt bestseller al său din 2017, „Behave: The Biology of Humans at Our Best and Worst”. Lucrarea descrie influențele neurochimice care contribuie la comportamentele umane, iar „Determined” merge și mai departe. Având în vedere că este imposibil pentru un singur neuron sau un singur creier să acționeze neinfluențat de factori aflați în afara controlului său, atunci nu poate exista un liber-arbitru, argumentează Robert Sapolsky.
Oamenii cu viață foarte lungă au sângele diferit, arată un nou studiu