Atomii din miezul interior solid al Pământului s-ar mișca mult mai mult decât se credea anterior, ceea ce ar putea explica descoperirile recente despre moliciunea surprinzătoare a nucleului.
Oamenii de știință au descoperit recent că nucleul interior al Pământului, despre care s-a considerat mult timp că este o minge inertă de metal solid, ar putea fi mult mai puțin rigid decât ne așteptam.
Acum, un nou studiu sugerează că această „moliciune surprinzătoare” poate fi cauzată de atomii hiperactivi care se mișcă în structura lor moleculară mai mult decât ne-am dat seama.
Miezul interior solid al Pământului este o bucată masivă sferică de metal, predominant fier, care se întinde pe aproximativ 1.220 de kilometri și datează de cel puțin 1 miliard de ani. Miezul interior este învăluit de miezul exterior (o mare de metale lichide învolburate) care este, la rândul său, înconjurat de un strat masiv de rocă topită, cunoscut sub numele de manta, care se află chiar sub crusta solidă pe care trăim.
Presiunea din inima planetei noastre este imensă, așa că experții au crezut inițial că miezul trebuie să fie complet solid și că atomii de fier din interiorul său, care sunt aranjați într-o rețea hexagonală masivă, probabil sunt menținuți pe loc în permanență.
Dar în 2021, undele seismice de la cutremure au dezvăluit că au existat o mulțime de inconsecvențe în nucleul interior, ceea ce i-a determinat pe unii oameni de știință să-l descrie drept o „lume ascunsă moale”. Studiile ulterioare au sugerat că acest lucru poate fi cauzat de vârtejurile de fier lichid care sunt prinse în interiorul miezului sau că nucleul există într-o „stare superionică”, în care atomii din alte elemente, precum carbonul și hidrogenul, trec în mod constant prin rețeaua masivă de atomi de fier a nucleului.
Un nou studiu, publicat în revista Earth, Atmospheric and Planetary Sciences, oferă o explicație alternativă pentru ceea ce se întâmplă în interiorul nucleului.
Cercetătorii au recreat presiunea intensă din miezul interior în laborator și au observat cum s-au comportat atomii de fier în aceste condiții. Oamenii de știință au introdus apoi aceste date într-un program de învățare automată pentru a crea un nucleu virtual simulat pe care l-au numit „supercelulă”. Folosind supercelula, echipa a putut vedea cum se mișcă atomii de fier în structura lor presupus rigidă, scrie Live Science.
Rezultatele sugerează că atomii din interiorul nucleului se pot „mișca mult mai mult decât ne-am imaginat vreodată”, a declarat coautorul studiului, Jung-Fu Lin, geofizician la Universitatea Texas din Austin (SUA), într-un comunicat.
Simulările supercelulei arată că unii dintre acești atomi se pot deplasa în grupuri, ocupând alte poziții în rețea fără a-i compromite forma generală, cam cum oaspeții de la cină își schimbă locurile la o masă fără a adăuga sau scoate scaune, au scris cercetătorii în comunicat. Acest tip de mișcare este cunoscut sub numele de „mișcare colectivă”.
„Această mișcare sporită face ca miezul interior să fie mai puțin rigid și mai slab împotriva forțelor de tăiere”, a spus Lin. Acest lucru ar putea explica de ce miezul interior este „surprinzător de moale”, a adăugat el.
Cercetătorii cred că noile descoperiri ar putea dezvălui și noi perspective asupra altor mistere ale miezului interior, cum ar fi modul în care ajută la generarea câmpului magnetic al Pământului.
„Acum știm despre mecanismul fundamental care ne va ajuta să înțelegem procesele dinamice și evoluția nucleului interior al Pământului”, a spus Lin.
O planetă din fier pur, de mărimea Pământului, orbitează o stea din apropiere
Singurele fotografii făcute vreodată pe suprafața „infernală” a planetei Venus
Imagini fără precedent: NASA a străpuns întunericul de la polul sudic al Lunii
Cele mai apropiate găuri negre de Pământ, descoperite în roiul stelar Hiade