Misterul a fost dezlegat: de ce pisicile sunt obsedate de ton?

O conservă de ton se numără printre cele mai reprezentative pentru hrana destinată pisicilor. Chiar și cele mai pretențioase feline par să iubească acest meniu, iar acum oamenii de știință spun că au găsit motivul.

Pisicile, la fel ca și oamenii, își folosesc papilele gustative care detectează gustul umami (unul dintre gusturile de bază, alături de cel pentru dulce, sărat, acru și amar), se arată într-un studiu publicat recent.

• Telescopul Webb a găsit o populație neobișnuit de mare de asteroizi între Jupiter și Marte
• Un nou studiu dezvăluie cum au jucat cometele un rol „major” în apariția vieții pe Pământ

Concret, umami este gustul care oferă mâncării savoare sau o aromă mai „cărnoasă”, de aceea nu este de mirare că o felină care preferă carnea caută experiența acestuia.

Și pisicile au receptori pentru gustul umami

Spre deosebire de oameni, receptorii umami ai pisicilor reacționează la două componente chimice identificate în concentrație mare în ton. Aceste substanțe chimice amplifică experiența umami pentru feline, ceea ce le face pe acestea să prefere răsfățul din pește, notează LiveScience.

Studii anterioare au demonstrat că pisicile au preferințe cu mult diferite de cele ale oamenilor. De exemplu, este deja bine cunoscut faptul că felinele sunt ambivalente în ce privește zahărul: nici nu îl acceptă, dar nici nu îl evită, pentru că ele nu îl pot gusta, receptorul lor pentru dulce fiind disfuncțional. Unii cercetători susțin ipoteza potrivit căreia pisicile și-au pierdut abilitatea de a simți carbohidrații și dulciurile pentru simplul motiv că acești macronutrienți nu sunt esențiali pentru ca ele să supraviețuiască.

În paralel, pisicile au și mai puțini receptori pentru amar decât au oamenii. Din nou, felinele s-ar putea lipsi de această abilitate, pentru că nu au nevoie de ea așa cum au omnivorii (pentru a identifica plantele toxice amare).

„Încă din momentul când s-a descoperit că pisicile au un receptor disfuncțional pentru dulce, ne-am întrebat la ce anume răspund ele”, a spus Scott Mcgrane, coordonatorul studiului.

Tonul, singurul pește cu o cantitate mare de aminoacizi preferați de pisică

Pentru prima oară, Mcgrane și colegii lui au demonstrat că pisicile dețin gena umami (Tas1r1) în papilele lor gustative. Ei au putut afla acest lucru după ce au disecat limba unul motan de 6 ani (eutanasiat din alte motive) pentru a analiza genele. Oamenii de știință știau deja că pisicile dețin activitate Tas1r3 (pentru acid glutamic și pentru acidul aspartic) în limbă, dar erau nesiguri în privința Tas1r1. La o privire mai atentă, s-a observat că cele două gene prezentau mutații la pisică. Spre deosebire de oameni, aminoacizii nu se leagă singuri de receptorul umami. Nucleotidele, întâlnite în carne și în drojdie, se leagă de receptorul pisicii, iar aminoacizii pot avea un efect de îmbunătățire – un proces care nu are loc și la oameni.

De aceea, tonul este mâncarea favorită a pisicii: conține nucleotide inosine monofosfate, care au un efect puternic asupra gustului. Tonul conține, de asemenea, mari cantități de aminoacizi L-Histidină, esențial pentru pisică și un potențiator puternic al gustului umami.

„Conținutul de L-histidină din ton este mult mai ridicat decât din orice alte specii de pește sau surse de carne”, a mai explicat McGrane.

Vă mai  recomandăm să citiți și:

De ce torc pisicile? Răspunsul este mai bizar decât ai crede

De ce dorm pisicile foarte mult?

Cum se strecoară pisicile prin cele mai înguste spații? Secretul care le face atât de flexibile

Cum ne-ar putea ajuta pisicile să găsim infractori? Indiciile ascunse în blana felinelor!