Test de cultură generală. Care a fost prima planetă descoperită prin telescop?

Având în vedere că Mercur, Venus, Marte, Jupiter și Saturn erau toate suficient de strălucitoare pentru a fi ușor vizibile cu ochiul liber, care a fost prima planetă descoperită prin telescop?

Planetele de mai sus erau cunoscute de oameni de mai multe milenii. Uranus a fost probabil prima planetă din istoria înregistrată care a fost „descoperită” și aceasta a fost prima planetă descoperită prin telescop. Atunci când a fost descoperită Uranus, a șaptea planetă de la Soare, în 1781, a extins limitele cunoscute ale sistemului nostru solar.

• Dilema creatinei: Ar putea ajuta și creierul, nu doar mușchii?
• Oamenii de știință au transformat sângele în material care repară oasele

William Herschel, astronom și muzician, este omul căruia i se atribuie această descoperire. Strict vorbind, Uranus fusese văzută de mulți oameni înainte ca Herschel să o observe prin telescop, dar întunecimea și dimensiunea sa redusă au făcut ca planeta să fie clasificată drept stea. Chiar și Herschel a fost indus în eroare inițial, crezând că planeta este o cometă.

Friedrich Wilhelm Herschel (abia mai târziu va adopta ortografia anglicizată a numelui său) s-a născut la Hanovra, acum parte a Germaniei, în 1738. Urmând tradiția familiei, s-a pregătit ca muzician și s-a alăturat trupei de grenadieri pedeștri din Hanovra.

Cum a fost găsită prima planetă descoperită prin telescop?

În anii 1760, munca era puțină și Herschel s-a mutat la Londra pentru a-și câștiga existența, păstrându-și ambițiile de a ajunge cunoscut ca compozitor. A avut posturi în domenii muzicale în toată țara, stabilindu-se în cele din urmă la Bath în 1772. Sora sa mai mică, Caroline, i s-a alăturat acolo de la Hanovra pentru a deveni cântăreață, potrivit Science Museum.

În timp ce se afla în Anglia, Herschel a dezvoltat un interes pentru astronomie. El a devorat cartea lui James Ferguson „Astronomia explicată prin principiile lui Sir Isaac Newton, pe înțelesul celor care nu au studiat matematica”, care, în ciuda titlului său greoi, era o introducere populară în domeniu.

Herschel nu avea nicio intenție să rămână un astronom amator, dorind în schimb să observe cerul pe cont propriu. Nemulțumit de rezultatele pe care le-a obținut cu instrumente închiriate, a decis să-și facă propriile telescoape reflectoare.

Componenta cheie a unui telescop reflector este oglinda care adună lumina de la obiectele cerești îndepărtate. În anii 1700, înainte de tehnicile de fabricație mecanizate, producerea oglinzilor era consumatoare de timp și necesita o atenție minuțioasă la detalii. Mai întâi se turna un bloc dintr-un aliaj metalic strălucitor, cunoscut sub numele de speculum. Apoi metalul era șlefuit și lustruit din ce în ce mai fin, pentru a obține o curbă perfectă de focalizare a luminii și o strălucire extremă.

Între angajamentele sale muzicale, Herschel a petrecut ore întregi lucrând la oglinzile sale din speculum, înainte de a le transforma în telescoape și de a le folosi pentru a studia cerul. Caroline, în ciuda nedumeririi ei inițiale cu privire la transformarea casei în atelier, a îmbrățișat și ea activitățile astronomice. Ea l-a ajutat pe Herschel atât cu lustruirea, cât și în timpul nopților grele de observații astronomice.

Cele mai bune telescoape ale vremii

Perseverența lui Herschel a dat roade și acesta a început să dobândească o reputație pentru calitatea telescoapelor pe care le făcea. În anii 1770, el a primit vizite de la membri de rang înalt ai comunității științifice, inclusiv de la astronomul regal Nevil Maskelyne. În 1779, dr. William Watson, membru al Societății Regale, l-a întâlnit pe Herschel în timp ce acesta din urmă făcea observații cu telescopul pe stradă. Cei doi au devenit prieteni, iar Watson l-a invitat pe Herschel să fie membru fondator al noii Societăți Literare și Filosofice din Bath.

În timpul observațiilor din 13 martie 1781, Herschel a observat pe cer un obiect interesant, despre care a presupus inițial că este o stea. Câteva zile mai târziu l-a văzut din nou, dar a constatat că s-a mutat. El a concluzionat din mișcarea sa că era prea aproape de Pământ pentru a fi o stea și, în schimb, a presupus că este o cometă. El l-a informat pe Maskelyne, care, după mai multe încercări nereușite de a repera obiectul, a făcut un studiu atent al orbitei acestuia. Investigațiile ulterioare au confirmat că nu era deloc o cometă, ci prima planetă descoperită prin telescop, necunoscută anterior.

Herschel a devenit rapid o celebritate atât în interiorul, cât și în afara lumii științifice. În noiembrie 1781, a primit râvnita Medalie Copley a Societății Regale. Regele George al III-lea a fost încântat de noua planetă, nu în ultimul rând pentru că Herschel alesese strategic să-i dea numele de Georgium Sidus („Steaua georgiană”), și, la scurt timp după aceea, i-a oferit lui Herschel o pensie care i-a permis să renunțe la muzică și să-și dedice tot timpul astronomiei.

Prima planetă descoperită prin telescop ar fi trebuit să poarte numele regelui

Numirea descoperirii după rege a urmat o tradiție îndelungată în explorare de a denumi ținuturile sau caracteristicile geografice nou întâlnite după șefi sau monarhi. Contemporanii lui Herschel i-au sărbătorit realizările ca fiind echivalente cu cele ale căpitanului James Cook: „El poate fi considerat, pe bună dreptate, în rândul astronomilor, ceea ce este Cook printre navigatori, primul în profesia sa, exploratorul lumilor necunoscute și ilustratorul cerurilor, așa cum marele nostru navigator a fost al globului pământesc”, nota The Gentleman’s Magazine, and Historical Chronicle, în 1785.

Deloc surprinzător, alți astronomi din Europa au fost mult mai puțin dornici ca prima planetă descoperită prin telescop să poarte numele lui George al III-lea. Astronomul german Johan Elert Bode a propus în schimb numele Uranus; în mitologia greacă, Uranus a fost tatăl lui Saturn și bunicul lui Jupiter. Deși acest nume a fost cel adoptat în cele din urmă, britanicii au rezistat schimbării documentelor oficiale până la mijlocul anilor 1800.

Din cauza depărtării mari față de Pământ, Uranus este greu de studiat. Cu toate acestea, în ultimele două secole am aflat multe despre compoziția și caracteristicile sale. De exemplu, că este un „gigant de gheață”, spre deosebire de „giganții gazoși” Jupiter și Saturn. Cunoștințele noastre au fost îmbunătățite de sonda spațială Voyager 2, care a capturat în 1986 imagini în care planeta arăta ca o sferă lipsită de caracteristici.

Uranus nu a rămas cel mai îndepărtat obiect din Sistemul Solar pentru foarte mult timp; descoperirea lui Neptun a venit cu doar 65 de ani mai târziu. Micul Pluto a fost observat în 1930 și desemnat planeta cea mai exterioară, dar a fost retrogradat în mod controversat la statutul de planetă pitică în 2006. Dezbaterea dintre astronomi continuă și acum.

Vă recomandăm să citiți și:

Astronomii au descoperit dovezi uimitoare ale unei evoluții stelare „neobișnuite”

Test de cultură generală. Cine a inventat racheta spațială?

O gigantă roșie străveche a creat o nebuloasă „bipolară” rară pe măsură ce a murit

NASA ne arată cum aruncă „gunoiul” astronauții de la bordul Stației Spațiale Internaționale