„Marile pete albe” de pe Saturn produc semnale radio pe care oamenii de știință nu le pot explica

Furtunile gigantice de pe Saturn pot învălui întreaga planetă și pot fi văzute luni la rândul. O nouă cercetare sugerează că impactul lor persistă cu sute de ani mai mult decât credeau experții.

Numite și „Marile pete albe”, furtunile erup o dată la fiecare 20 sau 30 de ani în emisfera nordică a planetei și fac ravagii neîntrerupte timp de luni de zile. Astronomii au observat șase dintre aceste furtuni la nivelul întregii planete, care se abat asupra lui Saturn din 1876 încoace.

Cea mai recentă furtună a avut loc în decembrie 2010, atunci când nava spațială Cassini de la NASA se afla pe orbita planetei și a surprins din prima linie întreaga durată de viață de 200 de zile a mega-furtunii.

Doar câteva picături într-o găleată meteorologică

Acum, noi cercetări privind furtuna epică din 2010 au arătat că acele 200 de zile de tunete au fost doar câteva picături într-o găleată meteorologică mult mai mare și mai ciudată.

Potrivit unor scanări recente ale radiotelescoapelor, impactul continuu al furtunilor care au erupt pe Saturn în urmă cu mai bine de 100 de ani este încă vizibil în atmosfera planetei în prezent, iar acestea au lăsat în urmă anomalii chimice persistente pe care oamenii de știință nu le pot explica pe deplin.

Erup o dată la fiecare 20 sau 30 de ani

Cu alte cuvinte, mult timp după ce aceasta dispare din peisaj, impactul asupra vremii de pe Saturn durează secole.

„În cea mai mare parte a timpului, atmosfera lui Saturn pare încețoșată și lipsită de caracteristici cu ochiul liber, în contrast cu atmosfera colorată și vibrantă a lui Jupiter”, au scris cercetătorii într-un studiu publicat în revista Science Advances. „Această imagine se schimbă atunci când ne uităm la Saturn folosind un ochi radio.”

Folosind radiotelescopul Very Large Array din New Mexico, autorii studiului au privit prin ceața atmosferei superioare a lui Saturn, în speranța de a găsi rămășițe chimice ale vastei furtuni din 2010. De fapt, echipa a găsit urme ale tuturor celor șase furtuni înregistrate, dintre care cea mai timpurie a avut loc acum mai bine de 130 de ani, precum și o furtună nouă, care nu a fost înregistrată până acum.

Vizibile doar în lungimi de undă radio, aceste rămășițe au luat forma unor mari anomalii de gaz amoniac. Stratul cel mai superior de nori al lui Saturn este alcătuit în principal din nori de amoniac-gheață.

„Marile pete albe”

Însă, în observațiile lor radio, cercetătorii au văzut regiuni cu concentrații neașteptat de scăzute de amoniac chiar sub acest strat de nori, în zone asociate cu furtuni din trecut. Între timp, la sute de kilometri sub aceleași regiuni atmosferice, concentrațiile de amoniac au crescut mai mult decât în mod normal, scrie LiveScience.

Implicația, potrivit autorilor studiului, este că mega-furtunile par să conducă un proces misterios de transport al amoniacului care antrenează gazul din atmosfera superioară a lui Saturn în adâncurile atmosferei inferioare – posibil sub forma unei ploi, în care bulgări de amoniac înghețat cad prin atmosferă înainte de a se evapora din nou. Acest proces pare să dureze sute de ani după ce o furtună dispare în mod vizibil, au scris cercetătorii.

În timp ce mecanismele din spatele acestor anomalii atmosferice rămân un mister, studierea lor în continuare ar putea să ne lărgească nu numai înțelegerea modului în care se formează planetele gigantice, dar și ce anume determină sistemele de furtuni precum „Marile Pete Albe” de pe Saturn și „Marea Pată Roșie” de pe Jupiter.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Astronomii au descoperit o nouă exoplanetă gigantică, de mărimea lui Saturn

Primele imagini cu Saturn și inelele sale făcute de Telescopul Spațial James Webb

Saturn devine planeta cu cei mai mulți sateliți din Sistemul Solar. Câți are acum?

Un studiu arată că inelele lui Saturn sunt mai tinere decât însăși planeta