O stea eșuată neobișnuită este cu 2.000 de grade Celsius mai fierbinte decât Soarele

Oamenii de știință speră că această stea eșuată neobișnuită îi va ajuta să înțeleagă procesele atmosferice ale exoplanetelor super fierbinți.

Astronomii au descoperit o stea care nu poate susține fuziunea nucleară în miezul său (sau „eșuată”/pitică cenușie), dar este cu 2.000 de grade Celsius mai fierbinte decât Soarele datorită apropierii sale de un însoțitor stelar.

• Galaxiile UFO, ciudățeniile cosmice pe care astronomii le pot vedea abia acum, cu ajutorul Telescopului Webb
• Motive să fim optimiști: Inovațiile din știință care fac lumea mai bună

Această stea eșuată neobișnuită se află la aproximativ 1.400 de ani-lumină distanță față de Pământ și orbitează o pitică albă. Piticele albe sunt rămășițe de stele asemănătoare soarelui care au rămas fără combustibil la sfârșitul vieții lor stelare și se răcesc.

O stea eșuată neobișnuită este mult mai caldă decât Soarele

Piticele cenușii sunt locuitori ciudați ai Universului. În timpul formării, aceste obiecte nu au reușit să acumuleze suficientă materie pentru a aprinde procesele de fuziune nucleară din nucleele lor și a deveni stele adevărate. Dar, pe de altă parte, sunt un pic prea mari pentru a fi numite planete. Pitica cenușie excepțional de fierbinte descrisă în noul studiu, de exemplu, este de aproximativ 75-88 de ori mai grea decât Jupiter, cea mai mare planetă a Sistemului Solar.

Piticele cenușii sunt adesea greu de observat, deoarece emit doar căldură reziduală rămasă de la formarea lor. Chiar dacă ar putea fi de până la 2.500 de grade Celsius, multe au temperaturi la suprafață de doar câteva sute de grade, notează Space.com.

Pitica cenușie recent descoperită, numită WD 0032-317B, are însă o temperatură la suprafață de peste 7.000 de grade, ceea ce o face cea mai fierbinte pitică maro observată vreodată, potrivit unui comunicat. În comparație, temperatura suprafeței Soarelui este de aproximativ 5.500 de grade, ceea ce înseamnă că această stea ciudată este cu aproape 2.000 de grade mai fierbinte decât Soarele.

De ce este atât de caldă această pitică cenușie?

Temperatura neobișnuită a acestei pitice cenușii nu este rezultatul unui fel de proces intern ciudat. Mai degrabă, se datorează proximității sale de acea pitică albă menționată mai sus. Numită WD 0032-317, este cunoscută de astronomi încă de la începutul anilor 2000.

Deși acest „cadavru stelar” nu mai arde în mod activ combustibil în interior, se calculează că are o temperatură extrem de fierbinte la suprafață, de aproximativ 37.000 de grade Celsius.

Prin urmare, deoarece pitica cenușie orbitează atât de aproape de această pitică albă (mai aproape decât este Mercur de Soare), ea absoarbe o mare cantitate de radiație a rămășiței. Acest lucru face ca partea piticei cenușii îndreptată spre pitica albă să se încălzească la temperaturi extreme; însă partea opusă rămâne cu temperaturi de suprafață ce ating un maxim de 2.700 de grade.

Oamenii de știință credeau anterior că pitica albă foarte fierbinte făcea parte dintr-un sistem binar cu o altă pitică albă. Dar măsurătorile spectrelor de lumină (compoziția luminii emise de acest obiect ciudat) au dezvăluit că misteriosul însoțitor era, de fapt, o pitică cenușie. Aceste măsurători au fost făcute de Very Large Telescope al European Southern Observatory din Chile.

Legătura dintre o stea eșuată neobișnuită și Jupiterii fierbinți

Această stea eșuată neobișnuită este interesantă nu numai pentru că este cea mai fierbinte pitică cenușie văzută vreodată, ci și pentru că dimensiunea mare a lui WD 0032-317B și apropierea de însoțitorul său îi pot ajuta pe astronomi să obțină informații despre procesele care se desfășoară în atmosferele Jupiterilor fierbinți.

Jupiterii fierbinți sunt planete extrasolare (exoplanete) asemănătoare lui Jupiter care orbitează în jurul stelelor lor părinte cam la fel de aproape ca WD 0032-317B în jurul piticei albe. Unele reușesc să-și înconjoare stelele în doar câteva zile. Dar pentru că acești Jupiteri fierbinți sunt mult mai mici, doar de până la zece ori mai mari decât Jupiter, ei sunt mult mai greu de detectat în strălucirea stelelor părinte.

Cu observatoare noi și mai puternice, cum este Telescopul Spațial James Webb, oamenii de știință se așteaptă să fie capabili să detecteze aceste planete ciudate mult mai frecvent; și având date mai detaliate din sisteme binare, cum ar fi duo-ul WD 0032-317, ar putea să interpreteze mai bine astfel de observații viitoare.

„Jupiterii fierbinți sunt antiteza planetelor locuibile: sunt locuri dramatic inospitaliere pentru viață”, a spus Na’ama Hallakoun, cercetătoare postdoctorală la Departamentul de Fizică și Astrofizică a Particulei din cadrul Institutului de Științe Weizmann (Israel) și autoare principală a studiului.

„Viitoarele observații spectroscopice de înaltă rezoluție ale acestui sistem fierbinte asemănător lui Jupiter, realizate în mod ideal cu noul Telescop Spațial James Webb al NASA, ar putea dezvălui modul în care condițiile fierbinți, puternic iradiate, influențează structura atmosferică, ceva care ne-ar putea ajuta să înțelegem exoplanetele din alte părți ale Universului”, a concluzionat Hallakoun.

Studiul a fost publica în revista Nature Astronomy.

Vă recomandăm să citiți și:

Telescopul Hubble a observat „un monstru galactic” în devenire

Soarele își va atinge maximul în 2025. Cât de posibilă este „Apocalipsa Internetului”?

Stația spațială în formă de fluture ar putea furniza energie electrică pentru viitoarele habitate selenare

Două planete care împart aceeași orbită, surprinse pentru prima dată