Noile observații ale fisurilor din noroi realizate de Roverul Curiosity arată că în mediile de suprafață marțiene timpurii au avut loc cicluri umede-uscate de mare frecvență, indicând că pe planetă ar fi putut exista cândva modele climatice sezoniere sau chiar inundații bruște.
,,Aceste observații interesante ale fisurilor mature din noroi ne permit să completăm o parte din istoria lipsă a apei pe Marte. Cum a trecut Marte de la o planetă caldă și umedă la locul rece și uscat pe care îl cunoaștem astăzi? Aceste fisuri de noroi ne arată acea perioadă de tranziție, când apa lichidă era mai puțin abundentă, dar încă activă pe suprafața marțiană”, a declarat Nina Lanza, cercetător principal al instrumentului ChemCam de la bordul Roverului Curiosity.
,,Aceste caracteristici indică, de asemenea, existența unor medii umede și uscate care pe Pământ sunt extrem de favorabile dezvoltării moleculelor organice și, potențial, a vieții. Luate în ansamblu, aceste rezultate ne oferă o imagine mai clară a lui Marte ca o lume locuibilă.”
Prezența mediilor umede pe termen lung, cum ar fi dovezile lacurilor antice de pe Marte, este bine documentată, dar se știe mult mai puțin despre fluctuațiile climatice pe termen scurt.
După ani de zile de explorare a terenului alcătuit în mare parte din silicați, roverul a intrat într-o nouă zonă plină de sulfați, marcând o tranziție majoră a mediului.
În acest nou mediu, echipa de cercetare a descoperit o schimbare în modelele de fisuri din noroi, ceea ce înseamnă o schimbare în modul în care suprafața s-ar fi uscat. Acest lucru indică faptul că apa a fost încă prezentă pe suprafața lui Marte în mod episodic, ceea ce înseamnă că apa ar fi putut fi prezentă pentru o perioadă de timp, s-a evaporat și s-a repetat până când s-au format poligoane, sau fisuri de noroi.
,,Un obiectiv major al misiunii Curiosity și unul dintre principalele motive pentru care a fost ales craterul Gale este înțelegerea tranziției de la un Marte antic, cald și umed, la un Marte rece și uscat pe care îl vedem astăzi”, a declarat Patrick Gasda, din cadrul grupului de teledetecție spațială și știința datelor din cadrul laboratorului și co-autor al lucrării, scrie EurekAlert.
,,Trecerea roverului de la sedimentele argiloase din albia lacurilor, la sedimentele mai uscate care nu sunt din albia lacurilor și sunt bogate în sulfat face parte din această tranziție”.
Pe Pământ, fisurile inițiale din noroi formează un model în formă de T, dar ciclurile ulterioare de umezire și uscare fac ca fisurile să formeze mai mult un model în formă de Y, ceea ce a observat Curiosity.
În plus, roverul a găsit dovezi că fisurile din noroi aveau o adâncime de doar câțiva centimetri, ceea ce ar putea însemna că ciclurile de umezeală și uscare au fost sezoniere sau chiar că s-au produs mai rapid, cum ar fi în cazul unei inundații fulgerătoare. Aceste descoperiri ar putea însemna că Marte a avut cândva un climat umed asemănător celui de pe Pământ, cu inundații sezoniere sau de scurtă durată, și că Marte ar fi putut susține viața la un moment dat.
,,Ceea ce este important în legătură cu acest fenomen este că este locul perfect pentru formarea moleculelor polimerice necesare vieții, inclusiv a proteinelor și ARN-ului, dacă moleculele organice potrivite erau prezente în acest loc”, a declarat Gasda.
,,Perioadele umede aduc moleculele împreună, în timp ce perioadele uscate determină reacții pentru a forma polimeri. Atunci când aceste procese au loc în mod repetat în aceeași locație, cresc șansele ca acolo să se fi format molecule mai complexe”, au concluzionat cercetătorii.
Cercetarea a fost publicată în revista Nature.
O erupție solară gigantică a fost resimțită pe Pământ, Lună și Marte
În urmă cu 16 ani, NASA începea să caute viaţă pe Marte
Clima planetei Marte s-a schimbat dramatic în urmă cu 400.000 de ani