Două planete care împart aceeași orbită, surprinse pentru prima dată

Teoriile conspirației mai vechi (sau mai noi) și-au imaginat o planetă aflată pe partea opusă a Soarelui ce împarte aceeași orbită cu Pământul. Deși acest lucru este o prostie, mecanica orbitală permite ca mai multe corpuri cerești să împartă aceeași orbită în anumite condiții. Asteroizii troieni din jurul lui Jupiter sau al Pământului sunt exemple excelente. Acum, astronomii au găsit planetele care împart aceeași orbită într-un alt sistem solar.

Sistemul stelar PDS 70 este foarte tânăr și știm cu siguranță că are două planete, PDS 70b și PDS 70c. Situate la 400 de ani-lumină distanță de noi, se crede că ambele planete sunt gigante gazoase precum Jupiter. Pe aceeași orbită a lui PDS 70b, astronomii au descoperit un nor mare de resturi, un posibil indiciu al unei planete în formare sau resturile unei planete deja formate.

• Pentru prima dată în istorie, astronomii au fotografiat îndeaproape o stea din afara galaxiei Calea Lactee
• De ce ne curge nasul de la mâncarea picantă?

„În urmă cu două decenii, s-a prezis la nivel teoretic că perechi de planete de masă similară ar putea împărtăși aceeași orbită în jurul stelei lor, așa-numitele planete troiene, sau coorbitale. Pentru prima dată, am găsit dovezi în favoarea acestei idei”, a declarat Olga Balsalobre-Ruza, studentă la Centrul de Astrobiologie din Madrid (Spania) și autoare principală a studiului.

Ce sunt planetele care împart aceeași orbită?

Asteroizii troieni sunt corpuri stâncoase pe aceeași orbită cu o planetă. Jupiter are peste 4.800, împărțiți în două grupuri, unul înaintea gigantului gazos și celălalt în urmă, în timp ce Pământul are și el doi asteroizi troieni confirmați.

Troienii lui Jupiter se află la L4 și L5, la 60 de grade înainte și după planetă, pe aceeași orbită. Norul de resturi din sistemul PDS 70 se află, de asemenea, într-una dintre aceste zone troiene, iar astronomii cred că observă un fel de situație exotroiană, un obiect de două ori mai mare decât Luna formându-se în această configurație orbitală, scrie IFLScience.

„Exotroienii (planete troiene din afara Sistemului Solar) au fost până acum ca unicornii: pot exista în teorie, dar nimeni nu i-a detectat vreodată”, a adăugat Jorge Lillo-Box, cercetător senior la Centrul de Astrobiologie și coautor al studiului.

În cazul acestui sistem, masele celor două obiecte potențiale sunt extrem de diferite, iar orbita este similară cu cea a lui Uranus față de Soare. Dar este posibil să existe planete mai mici care orbitează mai aproape de stelele lor, deschizând o gamă cu totul nouă de posibilități despre ce fel de lumi (și poate forme de viață) ar putea exista acolo.

„Cine și-ar putea imagina două lumi cu aceeași durată a anului și aceleași condiții de locuit? Munca noastră este prima dovadă că acest gen de lume ar putea exista. Ne putem imagina că o planetă își poate împărtăși orbita cu mii de asteroizi, ca în cazul lui Jupiter, dar este uimitor pentru mine să văd planetele care împart aceeași orbită”, a explicat Balsalobre-Ruza.

Cum vor confirma cercetătorii descoperirea?

Dacă se confirmă, aceasta ar fi cea mai puternică dovadă de până acum că două planete pot împărtăși aceeași orbită. Dovezile sunt cu siguranță intrigante, dar cercetarea este abia la început. Exoplaneta candidată a fost descoperită în datele de arhivă de la Atacama Large Millimeter/submillimeter Array (ALMA) și ar putea fi găsite mai multe în observațiile trecute și viitoare.

„Cercetarea noastră este un prim pas pentru a căuta planete coorbitale aflate la începutul fomării”, spune Nuria Huélamo, de la Centrul de Astrobiologie.

„Apar noi întrebări despre formarea troienilor, despre cum evoluează aceștia și despre cât de frecvenți sunt în diferite sisteme planetare”, a adăugat Itziar De Gregorio-Monsalvo, șefa Biroului pentru Știință al ESO din Chile, care a contribuit, de asemenea, la această cercetare.

Așadar, cum vor proceda cercetătorii pentru a confirma că aceasta este o a doua planetă autentică (abia apărută sau mai veche)? Ei așteaptă să o vadă în mișcare. PDS 70b are nevoie de aproximativ 120 de ani pentru a se învârti în jurul stelei sale, așa că în 2026 ALMA poate privi din nou și poate vedea PDS 70b în mișcare și să verifice dacă norul de resturi s-a deplasat și el.

„Acesta ar fi un mare progres în domeniul exoplanetar”, a conchis Balsalobre-Ruza.

Studiul este publicat în Astronomy & Astrophysics.

Vă recomandăm să citiți și:

Oamenii de știință au observat primele lumini din Universul timpuriu

Prima fabrică spațială din lume, lansată pe orbita Pământului cu o rachetă SpaceX

Telescopul Webb a detectat pentru prima dată o moleculă crucială pentru viață

Planeta Roșie, văzută în UV. Imagini uimitoare obținute cu misiunea MAVEN de la NASA