Stația spațială în formă de fluture ar putea furniza energie electrică pentru viitoarele habitate selenare

Agenția Spațială Europeană (ESA) împreună cu compania Astrostrom din Elveția au propus stația spațială cu aspect de fluture numită Greater Earth Lunar Power Station care ar putea furniza „megawați de putere”.

Imaginați-vă că gospodăria voastră folosește energie solară transmisă din spațiu. Deși s-ar putea ca acest lucru să nu fie posibil în viitorul apropiat, acest concept are potențial pentru viitorul îndepărtat.

• Pentru prima dată în istorie, astronomii au fotografiat îndeaproape o stea din afara galaxiei Calea Lactee
• De ce ne curge nasul de la mâncarea picantă?

Centralele solare din spațiu au câștigat mai multă atenție ca oricând în ultimii ani. Oamenii de știință se întrec pentru a testa dacă această tehnologie poate capta energia solară și poate transmite electricitate curată către Pământ.

O resursă energetică excepțională și durabilă

Panourile solare staționate în spațiu au capacitatea de a capta în mod continuu lumina solară nelimitată, fără constrângerile unui Soare care apune. Această caracteristică le face o resursă energetică excepțională și durabilă, scrie Interesting Engineering.

Experții se întreabă acum dacă stația spațială cu aspect de fluture ar putea furniza energie electrică pentru viitorii locuitori ai Lunii.

Stația spațială cu aspect de fluture ar putea alimenta atât Pământul, cât și Luna

Agenția Spațială Europeană împreună cu compania Astrostrom din Elveția au propus un nou design conceptual numit Greater Earth Lunar Power Station (GE⊕-LPS). Acest concept futurist ar putea fi extrem de avantajos pentru producția de energie solară la scară largă, care ar putea furniza energie curată nu doar pentru cei de pe Pământ, ci și pentru viitoarele habitate selenare.

Noul proiect face parte din campania Open Space Inovation Platform a ESA pe tema „Energie curată, noi idei pentru energia solară din spațiu”. Potrivit unui comunicat ESA, această centrală electrică în formă de fluture va avea cel mai probabil „panouri solare în formă de V cu antene integrate, desfășurate într-o configurație helix care se extinde pe mai mult de un kilometru pătrat de la un capăt la celălalt”.

Teoretic, această stație poate furniza „megawați de putere de microunde” către panourile solare receptoare de pe suprafața Lunii. Studiul prevede că acest concept ar putea furniza constant 23 de megawați de energie electrică pentru a efectua diferite operațiuni selenare.

Mai mult, conceptul propus implică utilizarea resurselor selenare disponibile pentru a minimiza cheltuielile și pentru a elimina nevoia de a transporta o gamă largă de infrastructură de pe Pământ. Centrala selenară ar fi construită cu resurse de la fața locului, cum ar fi fierul și sulful recuperate din regolit, pentru a produce pirita pentru celulele solare.

Sateliți lansați de pe Lună

De asemenea, sateliții de energie solară ar prezenta o opțiune mai practică pentru desfășurarea pe orbita geostaționară a Pământului atunci când sunt lansați de pe Lună, spre deosebire de sateliții lansați direct de pe Pământ.

„Lansarea pe orbită de pe suprafața Pământului a unui număr mare de sateliți cu energie solară la scară de gigawați ar duce la problema lipsei capacității de lansare, precum și a poluării atmosferice potențial semnificative”, a declarat Sanjay Vijendran, care supraveghează SOLARIS, o inițiativă pregătitoare pentru a pune bazele pentru caracterul practic al energiei solare spațiale pentru a satisface cerințele terestre de energie curată.

„Odată ce un concept precum GE⊕-LPS a demonstrat procesele de fabricație a componentelor și conceptul de asamblare a unui satelit cu energie solară pe orbita lunii, acesta poate fi apoi extins pentru a produce alți sateliți de energie solară din resurse selenare pentru a deservi Pământul”, a adăugat Vijendran.

Un alt aspect atrăgător al acestei idei este că le-ar putea permite viitorilor exploratori umani să trăiască în aceste stații. Stația spațială cu aspect de fluture s-ar afla la aproximativ 61.350 de kilometri distanță de suprafața selenară, într-un punct Lagrange Pământ-Lună. Punctele Lagrange sunt locuri specifice în spațiu unde obiectele poziționate tind să mențină o prezență stabilă și staționară.

În această locație propusă, stația ar servi ca o legătură între operațiunile Pământului și Lună. Unele dintre modulele sale ar putea avea setări de gravitație artificială pentru a simula condițiile Pământului pentru sănătatea viitorilor astronauți.

O economie cu două planete

„Acest lucru ar crea, de asemenea, multe alte beneficii, pe lângă furnizarea de energie curată suficientă pentru Pământ, inclusiv dezvoltarea unui sistem de transport cislunar, instalații de minerit, procesare și producție pe Lună și pe orbită, rezultând o economie cu două planete și nașterea unei civilizații spațiale”, spune Vijendran.

Recent, cercetătorii de la Caltech au atins o etapă semnificativă în domeniul transferului de energie solară în spațiu. Pentru prima dată, prototipul lor a transmis cu succes o cantitate mică de electricitate către Pământ din spațiu. Progrese similare sunt așteptate în următorii ani, deoarece tehnologia continuă să progreseze într-un ritm rapid pentru a îndeplini obiectivele climatice.

Totuși această tehnologie este încă la început și mai are un drum lung de parcurs până să poată alimenta peste un miliard de case de pe Terra.

Vă recomandăm să citiți și:

Test de cultură generală. Câte Pământuri există în Calea Lactee?

Astronomii dezvăluie originile găurilor negre care fuzionează în galaxii precum Calea Lactee

Telescopul Webb a identificat primele fire ale „rețelei cosmice” din Universul timpuriu

Roverul Perseverance a doborât recordul de producție de oxigen pe Marte