Pentru cei mai mulți dintre noi, sughițul este destul de enervant, dar, din fericire, este de scurtă durată. În cazurile severe, poate persista câteva zile, ceea ce poate părea mult. Dar o poveste uimitoare și adevărată ni-l prezintă pe bărbatul care a sughițat timp de 68 de ani.
Data viitoare când vă confruntați cu o avalanșă de sughițuri, gândiți-vă la un bărbat pe nume Charles Osborne, bărbatul care a sughițat timp de 68 de ani. Pe 13 iunie 1922, atunci când tânărul Osborne lucra la o fermă din Nebraska, a început să sughițe în timp ce cântărea un porc și nu s-a mai oprit până în 1990.
Dar până să aflăm cum a scăpat acesta de problemă: de ce sughițăm și ce putem face pentru a opri sughițurile?
Se crede că sughițul începe cu o cale neuronală numită arc reflex. Experiența fizică implică contracția involuntară a mușchilor respiratori, iar deschiderea dintre corzile vocale, glota, se închide brusc, ceea produce sunetul specific.
Lucrurile care declanșează contracții pot provoca sughiț, cum ar fi consumul de prea mult de alcool, mâncatul prea mult sau inspirarea de aer în timpul mestecatului, unele medicamente sau chiar entuziasmul și râsul, explică Science Alert.
Sughițul poate apărea singur sau în grupuri cu un ritm destul de regulat, producându-se de la patru și până la 60 de ori pe minut. Nu se știu prea multe despre motivul pentru care apar sughițurile, dar se știe că sughițăm și în uter, ceea ce sugerează că acest lucru ne-ar putea pregăti mușchii pentru respirație.
Denumirea medicală a fenomenului este „singultus”, de la termenul latin singult, care înseamnă aproximativ să-ți recapeți suflul în timp ce plângi, ceea ce pare potrivit și relevant atunci când te afli în mijlocul unei crize de singultus.
Unele remedii comune sunt consumul sau gargara cu apă rece, respirația într-o pungă de hârtie, ținerea respirației și chiar hipnoza sau acupunctura. Nu există dovezi că oricare dintre acestea ar fi eficiente sau sigure. A ruga pe cineva să te sperie sau să te gâdile îți poate distrage atenția, dar probabil că nu va opri sughițul.
Foarte probabil, singurul remediu care s-a arătat promițător este un pai special (numit în mod corespunzător HiccAway) dezvoltat de un neurolog în ultimii ani. În evaluările timpurii, 90% dintre oameni au considerat că HiccAway este mai eficient decât orice alt remediu aplicabil la domiciliu, dar este nevoie de un studiu suplimentar mai solid.
Cazurile obișnuite de sughiț se rezolvă de obicei fără intervenție, doar cu răbdare, dar sughițul de lungă durată ar trebui luat mai în serios.
Sughițul cronic, termenul pentru crize persistente (mai mult de 48 de ore) sau intratabile (mai mult de o lună), nu numai că poate fi supărător și poate provoca epuizare și scădere în greutate, ci ar putea indica o cauză subiacentă gravă.
Acestea ar putea fi tulburări ale sistemului nervos central, diabet, intervenții chirurgicale, reflux, accident vascular cerebral sau cancer, printre altele.
Este important să consultați un medic pentru sughițul cronic, deoarece investigațiile adecvate ar putea dezvălui mai multe informații despre cauză. Un mic studiu a constatat că 80% dintre pacienții cu sughiț cronic prezentau anomalii esofagiene sau stomacale, iar două treimi dintre aceste cazuri erau tratabile.
O analiză a tratamentelor farmaceutice propuse pentru sughițul cronic nu a găsit suficiente dovezi pentru a susține un tratament în detrimentul altuia, sugerând că totul se reduce la cazul individual. Determinarea și tratarea cauzei medicale fundamentale pare cea mai utilă.
Într-un caz rar, trei săptămâni de sughiț au fost singurul simptom care a determinat un pacient să se prezinte la urgențe. S-a dovedit că suferea un atac de cord, la fel ca un alt pacient după patru zile de sughiț.
Un muzician din Anglia a sughițat timp de aproximativ trei ani; în cele din urmă, medicii au stabilit că sughițurile au fost cauzate de o tumoare pe creier, iar intervenția chirurgicală a remediat cazul.
Și a existat și bărbatul care a sughițat timp de 68 de ani, Charles Osborne, care a fost mai puțin norocos. În ciuda vizitelor la mai mulți medici, nu a fost găsit niciun remediu pentru sughițul său. S- raportat că un medic a încercat să-i oprească sughițul folosind monoxid de carbon și oxigen, dar Osborne nu a putut respira în siguranță.
Se pare că bărbatul și-a trăit viața cu umor și a învățat o tehnică de respirație pentru a minimiza sunetul specific. În februarie 1990, sughițul lui Osborne s-a oprit brusc dintr-un motiv necunoscut. Bărbatul murit în mai 1991, după ceea ce trebuie să fi fost un an minunat, lipsit de sughiț.
În timpul vieții, Osborne a sughițat de aproximativ 430 de milioane de ori.
Motivul pentru care unii copii încă se mai nasc cu o coadă
Patologul care a furat creierul lui Albert Einstein, în căutarea genialității
Un nou studiu ar fi găsit sursa bolilor renale. Unde se află de fapt?
Bacteria E. Coli este sursa a jumătate de milion de infecții urinare