Patologul care a furat creierul lui Albert Einstein, în căutarea genialității

După moartea lui Albert Einstein în 1955, un patolog – în căutarea secretului ce stă la baza geniului – a extras, a disecat și în cele din urmă a furat creierul matematicianului.

Atunci când Albert Einstein a murit în urma unui anevrism aortic în ziua de 18 aprilie 1955, patologul de serviciu de la Spitalul Princeton, Thomas Harvey, a extras creierul reputatului om de știință. Harvey a acționat fără permisiunea familiei pentru că ar fi crezut că materia cenușie a lui Einstein va dezvălui anatomia genialității.

• Galaxiile UFO, ciudățeniile cosmice pe care astronomii le pot vedea abia acum, cu ajutorul Telescopului Webb
• Motive să fim optimiști: Inovațiile din știință care fac lumea mai bună

Matematicianul Brian D. Burrell a scris despre tradiția examinării creierului intelectualilor în căutarea inteligenței. Burrell a explorat călătoria surprinzătoare a creierului lui Einstein, „o soartă în același timp ciudată, tristă și umbrită de complicații etice”.

Einstein și-a dorit să fie incinerat

Einstein și-a dorit să fie incinerat, însă Harvey a păstrat creierul și a refuzat să-l predea spitalului. Mostrele de țesut nu sunt considerate proprietatea patologului. Harvey a primit, într-un final, permisiune de la fiul lui Einstein de a folosi materialul în scopuri științifice. O parte din creier a fost păstrată într-un borcan și restul a fost disecat în laboratorul de patologie de la Universitatea Pennsylvania.

Sub instrucțiunile clare ale lui Harvey și aplicând cele mai bune metode de la acea vreme pentru prepararea țesutului neurologic, tehnicianul Marta Keller avea să petreacă opt luni disecând părți din cortex.

„Trăsături neobișnuite în lobii parietali ai fizicianului”

Harvey a trimis o parte din material și altor oameni de știință, însă aceștia nu au descoperit nimic notabil. Patologul a fost concediat de Spitalul Princeton în 1960 și a luat cu el ce mai rămăsese din creier. S-a retras din medicină.

„Excentric dar meticulos”, Harvey își depozita uneori borcanele cu țesut cerebral într-un răcitor de bere, potrivit BigThink.

Nimeni nu a părut să fie interesat până la mijlocul anilor 1980, dar de atunci au fost publicate lucrări ce au încercat să-l explice pe Einstein prin tot ce mai rămăsese din creierul său. „Trăsături neobișnuite în lobii parietali ai fizicianului” arată un raport din 2009, adăugând că au fost observate și caneluri rare. Burrell nu este singurul sceptic față de ceea ce el numește „studii cerebrale imperfecte care au dat naștere în mod colectiv neuromitologiei geniului”.

„Nimeni nu a dezvăluit o bază anatomică credibilă”

O mulțime de lucrări „despre creierul său, fiecare evidențiind o trăsătură anatomică diferită ca fiind posibila cauza pentru genialitatea sa,” au ieșit la iveală, scrie Burrell. „Nimeni nu a dezvăluit o bază anatomică credibilă pentru aptitudinile omului”, a adăugat Burrell.

Harvey a returnat în cele din urmă părți din creier la instituția succesoare a Spitalului Princeton, Centrul Medical Universitar Princeton. Între timp, Muzeul Național al Sănătății și Medicinei din statul american Maryland are undeva la 500 de diapozitive și fotografii calibrate făcute de Harvey. „Alte diapozitive și obiecte au fost distribuite printre muzee și cercetători universitari”.

Totuși, un aspect ce trebuie menționat este că fotografiile patologului cu creierul lui Einstein au arătat că marele fizician avea un creier curios de mic.

Unii oameni își doresc cu orice preț ca geniile să fie diferite

Unii oameni își doresc cu orice preț ca geniile și în special creierii lor să fie diferiți de restul. Unul dintre primii care a fost tratat în acest fel a fost matematicianul german Carl Friedrich Gauss, care a murit în 1855. Anatomistul care a primit creierul lui Gauss a ajuns să studieze alți 964 de creieri, inclusiv pe cel al poetului Byron și al naturalistului Cuvier, precum și creieri de la muncitori și menajere. Problema a fost că anatomistul a găsit trăsături similare la oameni din toate păturile sociale.

„În ciuda eforturile entuziaste din ultimele două secole de a discerne anatomia talentului și a geniului, oamenii de știință nu sunt nici pe departe mai aproape acum de această descoperire decât erau în anii 1800”, a adăugat Burrell.

Nu știm cine este născut cu „un creier de geniu” sau „de matematician”, a concluzionat Burrell, și probabil că nici nu contează. „În spatele marilor realizări ale unui Gauss sau unui Einstein este o viață dedicată contemplării, curiozității, colaborării și, poate cel mai mult dintre toate, stăruinței îndelungate”.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Sfatul lui Albert Einstein pentru Marie Curie în 1911 este extrem de relevant chiar și în zilele noastre

Cum apare prostia? Marele scriitor care a murit înainte să finalizeze „enciclopedia prostiei”

„Fermierul cu doișpe clase” care a demascat una dintre cele mai mari conspirații din istorie

Alinierea galaxiilor la milioane de ani-lumină distanță confirmă cea mai importantă teorie a lui Albert Einstein