Astronomii dezvăluie originile găurilor negre care fuzionează în galaxii precum Calea Lactee
Găurile negre, unele dintre cele mai captivante entități din Cosmos, au o atracție gravitațională imensă, atât de puternică încât nici măcar lumina nu poate scăpa. Detectarea revoluționară a undelor gravitaționale în 2015 a deschis o nouă fereastră către Univers.
De atunci, zeci de astfel de observații au declanșat în rândul astrofizicienilor căutarea de a înțelege originile lor astrofizice.
Datorită recentelor progrese majore ale codului POSYDON în simularea populațiilor de stele binare, o echipă de oameni de știință, inclusiv unii de la Universitatea din Geneva (UNIGE), Universitatea Northwestern și Universitatea din Florida (UF), a prezis existența unor găuri negre binare masive, de 30 de mase solare, care fuzionează în galaxii asemănătoare Căii Lactee, punând la îndoială teoriile anterioare.
Aceste rezultate sunt publicate în revista Nature Astronomy.
Unele dintre cele mai captivante entități din Cosmos
Găurile negre cu masă stelară sunt obiecte cerești născute din colapsul unor stele cu mase de câteva până la sute de ori mai mici decât cea a Soarelui. Câmpul lor gravitațional este atât de intens încât nici materia, nici radiațiile nu le pot evita, ceea ce face ca detectarea lor să fie extrem de dificilă.
Prin urmare, atunci când micile ondulații în spațiu-timp produse de fuziunea a două găuri negre au fost detectate în 2015, de către Observatorul de unde gravitaționale Laser Interferometru (LIGO), a fost salutat ca un moment de referință.
Potrivit astrofizicienilor, cele două găuri negre care fuzionau la originea semnalului aveau o masă de aproximativ 30 de ori mai mare decât cea a Soarelui și se aflau la o distanță de 1,5 miliarde de ani lumină, scrie EurekAlert.
„Este imposibil să observăm direct cum se formează găurile negre”
Colaborarea POSYDON, o echipă de oameni de știință de la instituții precum Universitatea din Geneva (UNIGE), Northwestern și Universitatea din Florida (UF), a făcut progrese semnificative în simularea populațiilor de stele binare.
Această muncă ajută la oferirea unor răspunsuri mai precise și la reconcilierea predicțiilor teoretice cu datele observaționale.
„Deoarece este imposibil să observăm direct cum se formează găurile negre binare ce fuzionează, este necesar să ne bazăm pe simulări care să reproducă proprietățile lor observaționale. Facem acest lucru prin simularea sistemelor de stele binare de la nașterea lor până la formarea sistemelor de găuri negre binare”, explică Simone Bavera, cercetător post-doctoral la Departamentul de Astronomie al Facultății de Științe a UNIGE și autor principal al acestui studiu.
Vă recomandăm să mai citiți și:
Sagittarius A*, gaura neagră supermasivă din centrul Căii Lactee, s-a trezit în urmă cu 200 de ani
De ce nu s-a prăbușit Big Bangul într-o gaură neagră uriașă?
A fost obținută prima imagine directă cu jetul eliberat de o gaură neagră