Cercetătorii spun că există o „gaură” masivă în Oceanul Indian, dar nu este tipul de gaură în care s-ar putea scurge toată apa. În schimb, acesta este un termen pe care geologii îl folosesc pentru a descrie un loc în care gravitația Pământului este mai scăzută decât ar fi normal. Iar un nou studiu ar putea să-i fi dezvăluit în sfârșit originile: se pare că gaura este cauzată de jeturi de rocă topită ce se ridică din adâncurile Africii.
Într-un univers ideal, Pământul ar fi o sferă perfectă, iar gravitația sa ar fi exact aceeași în fiecare punct de pe suprafața sa.
În realitate, însă, Pământul este mai plat decât o sferă adevărată în jurul Polului Nord și al Polului Sud și se umflă în apropierea ecuatorului. În plus, diferite regiuni exercită o atracție gravitațională diferită în funcție de masa scoarței, a mantalei și a miezului Pământului de sub acestea, potrivit Scientific American.
Măsurătorile gravitaționale locale efectuate de senzorii de la sol și de sateliți pot fi combinate pentru a ilustra cum ar arăta suprafața oceanului doar în funcție de aceste atracții gravitaționale diferite, fără a lua în considerare alte influențe, cum ar fi vânturile și mareele. Acest lucru produce o vizualizare exagerată a punctelor înalte și joase ale gravitației planetei noastre, numită geoid global.
O adâncitură pronunțată a geoidului sub Oceanul Indian, numită „nivelul scăzut al geoidului din Oceanul Indian”, (IOGL) este cea mai proeminentă anomalie gravitațională a planetei.
„Gaura” acoperă peste trei milioane de kilometri pătrați și este centrată la aproximativ 1.200 de kilometri sud-vest de extremitatea sudică a Indiei. Ca urmare a atracției gravitaționale scăzute de acolo, combinată cu atracția gravitațională mai mare din zonele înconjurătoare, nivelul mării Oceanului Indian deasupra găurii este cu 106 metri mai mic decât media globală, a spus autorul principal al noului studiu, Attreyee Ghosh, geofizician la Institutul Indian de Știință (IISc) din Bangalore.
Rezultatele, publicate în Geophysical Research Letters, indică faptul că IOGL este prezent din cauza unei structuri distincte a mantalei, combinată cu o perturbare adiacentă sub Africa, numită o provincie mare cu viteză de forfecare redusă (LLSVP).
„Ceea ce observăm este că materialul fierbinte, de densitate scăzută, care provine din această LLSVP de sub Africa se află sub Oceanul Indian și creează acest nivel scăzut al geoidului”, a precizat Ghosh.
Autorului principal al studiului, Debanjan Pal, a spus că nivelul scăzut al geoidului a căpătat probabil forma actuală în urmă cu aproximativ 20 de milioane de ani, atunci când jeturile au început să se răspândească în mantaua superioară.
Cea mai mare centrală hidro-solară din lume, operațională în China
Un oraș mayaș pierdut a fost redescoperit în jungla mexicană
Când va veni Sfârșitul Lumii, potrivit Pietrei Soarelui a aztecilor?
Cercetătorii susțin că nucleul Pământului ascunde „o stare mai ciudată a materiei”