Cele două planete au multe asemănări, dar, în timp ce Pământul este umed și temperat, Venus are o suprafață fierbinte, învăluită de o atmosferă densă de gaze toxice și acide.
Cu toate acestea, atmosfera sa poate fi ospitalieră, potrivit unor noi cercetări. Deși șansa ca microbii să se dezvolte într-un astfel de mediu este redusă, cercetătorii insistă că trebuie luată în considerare.
„Norii pot susține o biomasă care ar putea fi ușor detectabilă de către viitoarele misiuni spațiale din impactul său asupra atmosferei”, scrie o echipă condusă de biologul molecular William Bains de la Universitatea Cardiff din Marea Britanie și MIT din SUA într-un articol publicat în Astrobiology.
Posibilitatea existenței vieții pe Venus a apărut în imaginația colectivă de pe Terra în 2020, după anunțul că au fost descoperite urme de fosfină în atmosfera planetei.
Fosfina poate fi produsă prin procese biologice și geologice, iar detectarea sa a fost intens dezbătută. Descoperirea a stârnit un interes științific de amploare pentru reexaminarea teoriile noastre cu privire la locuibilitatea lui Venus, sau lipsa acesteia, scrie ScienceAlert.
Este puțin probabil ca suprafața în sine să fie locuibilă pentru viața așa cum o cunoaștem noi. Temperaturile ating în medie aproximativ 464 grade Celsius.
Chimia vieții necesită un solvent (aici pe Pământ, acesta este apa), iar aceste temperaturi sunt incompatibile cu orice lichid. Dar cerul lui Venus, deși este mult mai temperat, este presărat cu nori de acid sulfuric.
Bains este membru al unei echipe conduse de astronomul Sara Seager și din care face parte și biochimistul Janusz Petkowski, ambii de la MIT, care investighează posibilitatea existenței vieții în atmosfera venusiană.
Această echipă tocmai a publicat două noi lucrări. O lucrare publicată în PNAS de un grup mai mare condus de Seager explorează experimental dacă moleculele cheie pentru viață pot supraviețui în acid sulfuric; o altă lucrare abordează argumentele împotriva locuibilității venusiene.
Cercetările anterioare ale echipei au constatat că acidul sulfuric ar putea fi folosit de viață ca solvent, dar nu ar fi vorba de viață așa cum o cunoaștem. Un motiv important pentru acest lucru este că ARN și ADN sunt instabile în acid sulfuric. Dar bazele nucleice – ingredientele de bază ale ARN-ului și ADN-ului – ar putea să nu fie.
Pentru a testa dacă bazele nucleice pot rămâne stabile în acid sulfuric, cercetătorii au introdus o serie de baze nucleice în acid sulfuric cu concentrații cuprinse între 81 și 98%, restul fiind apă.
Adenina, citozina, guanina, timina și uracilul au rămas stabile timp de câteva săptămâni la temperatura camerei, între 18 și 21 de grade Celsius, similar cu temperaturile norilor venusieni.
Inginerii ruși proiectează un robot care să studieze mediul extrem de pe Venus
Un „tsunami” înregistrat în norii lui Venus a fost studiat de cercetători
Semne de activitate vulcanică au fost observate pe suprafața lui Venus
Cum explică cercetătorii pierderea căldurii interne a planetei Venus?