Fulgerele de pe Jupiter, mai similare cu cele de pe Pământ decât ne-am fi așteptat

Fulgerele de pe Jupiter prind viață și evoluează în același mod ca cele de pe Pământ, arată un nou studiu.

Fulgerele de pe Jupiter, care apar la fel de frecvent ca pe Pământ, au fost observate pentru prima dată de sonda spațială Voyager 1 a NASA cu peste 40 de ani în urmă. Pe atunci, sonda a captat semnale radio slabe de câteva secunde, poreclite „fluierături”, care sunt de așteptat de la fulgere.

• Pentru prima dată în istorie, astronomii au fotografiat îndeaproape o stea din afara galaxiei Calea Lactee
• De ce ne curge nasul de la mâncarea picantă?

La acea vreme, aceste fulgere au făcut din Jupiter singura altă planetă, în afară de Pământ, despre care se știe că prezintă fulgere. Însă evoluția lor pe acea planetă i-a nedumerit pe oamenii de știință timp de zeci de ani.

Acum, o echipă care studiază date adunate timp de cinci ani de către sonda spațială Juno a NASA, care orbitează planeta Jupiter din 2016, a descoperit că fulgerul de pe Jupiter are loc în același mod „în trepte” ca pe Pământ.

Cât de similare sunt fulgerele de pe Jupiter cu cele de pe Pământ?

Noile observații arată că deși cele două planete sunt opuse în ceea ce privește dimensiunile și structura (planeta noastră stâncoasă este mult mai mică decât Jupiter și are o suprafață solidă, care îi lipsește gigantului gazos), ambele găzduiesc același tip de furtuni electrice, scrie Space.com.

Pe Pământ, fulgerele își au originea în norii turbulenți, ale căror vânturi care se deplasează în sus ridică picăturile de apă și le îngheață, în timp ce vânturile care se deplasează în jos împing gheața înapoi în partea de jos a norilor.

Acolo unde gheața în cădere se întâlnește cu picăturile de apă care se ridică, electronii sunt îndepărtați de cea dintâi, rezultând un nor a cărui bază este încărcată negativ și al cărui vârf este pozitiv, separat de aer izolator.

Atunci când aceste încărcături se acumulează, fulgerul se declanșează în interiorul unui nor sau, uneori, de la baza norului până la sol. Cercetările anterioare au descoperit că același proces se desfășoară în atmosfera planetei Jupiter.

Formarea de „trepte”

Deși fulgerele de pe Pământ arată ca niște linii lungi și netede de la distanță, cercetătorii știu că fiecare scânteie de electricitate este, de fapt, alcătuită din trepte diferite. Fiecare treaptă are emisii radio izolate, a căror detectare este adesea singura modalitate de a înțelege ce se întâmplă în interiorul norilor.

„Nu era clar dacă un astfel de proces de apariție a treptelor are loc și în norii de pe Jupiter”, a declarat Ivana Kolmašová, cercetătoare la Institutul de Fizică Atmosferică al Academiei Cehe de Științe și autoare principală a noului studiu.

Asta pentru că navele spațiale anterioare care au studiat fulgerele pe de Jupiter (Voyager 1 și Voyager 2, Galileo și Cassini) nu aveau instrumente suficient de sensibile pentru a capta semnalele radio în detalii granulare.

Instrumentul Waves de la bordul sondei Juno a colectat de 10 ori mai multe emisii radio decât predecesorii săi. A făcut acest lucru prin captarea semnalelor separate chiar și de o milisecundă, ceea ce a dezvăluit un comportament asemănător cu formarea treptelor, în care aerul din norii de pe Jupiter este încărcat și formează fulgere în același mod în care procesul se întâmplă și pe Pământ.

Cea mai mare provocare „a fost căutarea semnalelor de fulger în măsurătorile instrumentului Waves”, a spus Kolmašová.

Pe Jupiter, o astfel de treaptă de fulger s-ar putea întinde pe câteva sute sau chiar câteva mii de metri lungime, deși este greu de confirmat cu datele Juno existente, au scris Kolmašová și echipa sa în noul studiu.

Întrebări care au rămas fără răspuns

Deși noile descoperiri aduc mai multe informații despre procesele timpurii ale fulgerelor de pe Jupiter, mai rămân multe lucruri de aflat. De exemplu, deși fulgerele Pământului și ale lui Jupiter lovesc în moduri similare, locul în care apar aceste fenomene este extrem de diferit.

Pe gigantul gazos, o mare parte a furtunilor a fost găsită la latitudini medii și mai mari și în regiunile polare. Acestea sunt absente la ecuatorul uriașei planete, ceea ce este opus față de furtunile de pe Pământ, unde regiunile apropiate de ecuator raportează cele mai multe lovituri de fulgere.

„Nu avem aproape nicio activitate de fulger în apropierea polilor pe Pământ. Astfel, condițiile pentru formarea norilor pe Jupiter sunt diferite față de cele terestre”, a declarat Kolmašová.

În plus, fulgerele de pe Jupiter sunt distribuite neregulat, emisfera nordică găzduind mai multe fulgere decât jumătatea sudică. Motivul pentru care se întâmplă acest lucru încă nu este cunoscut.

„Nu știm nici până acum de ce nu am văzut niciun fulger venind din (Marea) Pată Roșie”, a adăugat Kolmašová.

Cercetarea este descrisă într-o lucrare publicată în revista Nature Communications.

Vă recomandăm să citiți și:

Telescopul Webb nu va mai fi singur: NASA trimite un „însoțitor” să studieze împreună Universul

A fost descoperită a doua planetă într-un „sistem Tatooine” care orbitează doi sori

Astronomii au surprins o explozie de raze gamma în timpul morții unei stele masive

Betelgeuse continuă să nedumerească oamenii de știință