Semnalele radio trimise de omenire au ajuns deja în 75 de sisteme stelare
Atunci când Guglielmo Marconi a realizat primele emisiuni radio „la distanță” în 1895, asistentul său s-a conectat de la mai puțin de un kilometru distanță. Marconi a continuat să dezvolte primul sistem comercial de radio din lume și, până la moartea sa în 1937, semnalele radio erau folosite în mod obișnuit pentru a comunica în lumea întreagă.
Aceste transmisiuni au călătorit și în spațiu, semnalând tuturor celor care au avut grijă să le asculte, că omenirea a devenit o specie avansată din punct de vedere tehnologic.
Primele semnale radio au călătorit acum mai bine de 100 de ani, atingând distanțe care ar fi fost de neimaginat pentru Marconi. Astfel, ne putem întreba la câte stele au ajuns semnalele noastre deja.
Câte exoplanete ar fi capabile să ne vadă și pe noi?
Ce fel de stele sunt acestea, găzduiesc acestea exoplanete și, dacă da, sunt unele dintre acestea asemănătoare cu Pământul și se află în zona locuibilă? Câte dintre aceste exoplanete ar fi capabile să ne vadă și pe noi?
Acum avem un răspuns datorită muncii depuse de Lisa Kaltenegger de la Universitatea Cornell din Ithaca și de Jackie Faherty de la Muzeul American de Istorie Naturală din New York, ambele instituții din SUA. Acești astronomi au calculat dimensiunea sferei pe care semnalele noastre radio au acoperit-o de când au părăsit Pământul, au numărat stelele aflate la interior și au calculat care dintre acestea ar putea observa cum Pământul tranzitează Soarele.
75 de sisteme stelare ar putea observa Pământul
Toate acestea sunt posibile datorită Catalogului Gaia, o nouă hartă 3D a galaxiei noastre care arată distanța și mișcarea a peste 100 de milioane de stele. Datele provin de la sonda spațială Gaia a Agenției Spațiale Europene (ESA), lansată în 2013 și care cartografiază poziția și mișcarea a aproximativ un miliard de obiecte astronomice, potrivit Discover Magazine.
Harta rezultată le oferă astronomilor un mod complet nou de a studia mediul galactic. Proiectul lui Kaltenegger și Faherty este un bun exemplu. Deoarece Gaia măsoară modul în care aceste stele se deplasează unele față de altele, cercetătorii pot calcula de cât timp suntem vizibili și pentru câtă vreme se va întâmpla acest lucru.
Kaltenegger și Faherty spun că 75 de sisteme stelare care ne pot vedea sau care ne vor vedea în curând se află în această sferă de 100 de ani-lumină. Astronomii au observat deja exoplanete care orbitează în jurul a patru dintre ele.
Semnalele omenirii continuă să radieze departe
Aceste sisteme sunt, în general, bine studiate. Cercetătorii au spus, de exemplu, că sistemul stelar Ross128 este al 13-lea cel mai apropiat de Soare și al doilea cel mai apropiat cu o exoplanetă de mărimea Pământului în tranzit. Apoi, mai există Steaua lui Teegarden, cu cel puțin două exoplanete de masa Pământului și sistemul stelar Trappist-1 cu șapte planete de mărimea Pământului, dintre care patru se află în zona locuibilă.
Semnalele noastre continuă să radieze departe de noi. Așadar, Kaltenegger și Faherty s-au uitat și la sistemele stelare care vor primi semnalele noastre în următorii aproximativ 200 de ani și care ne vor putea vedea și pe noi.
„1.715 stele pe o rază de 326 de ani-lumină sunt în poziția potrivită pentru a fi reperat viața pe un Pământ în tranzit încă de la începutul civilizației umane, cu încă 319 stele care vor intra în acest punct de vedere special în următorii 5.000 de ani”, au spus astronomii.
29 de lumi potențial locuibile care ar fi putut observa Pământul
Statisticile referitoare la exoplanete sugerează că cel puțin 25% dintre aceste stele vor avea exoplanete stâncoase. Prin urmare, în această populație ar trebui să existe cel puțin 508 planete stâncoase cu o bună vizibilitate față de Pământ.
„Restrângerea selecției la distanța pe care au parcurs-o undele radio de la Pământ – aproximativ 100 de ani-lumină – duce la un număr estimat de 29 de lumi potențial locuibile care ar fi putut observa tranzitul Pământului și care ar putea detecta, de asemenea, undele radio de la planeta noastră”, au spus Kaltenegger și Faherty.
Desigur, posibilitatea existenței vieții pe aceste lumi este complet necunoscută. Următoarea generație de telescoape spațiale ar trebui să le permită astronomilor să studieze aceste lumi mai în detaliu, pentru a le afla compoziția atmosferică și poate pentru a descoperi continente și oceane.
Vă mai recomandăm și:
Mai multe obiecte interstelare au ajuns în Sistemul Solar, susțin cercetătorii
O treime din cele mai comune planete din galaxie s-ar putea afla în zona locuibilă
Un experiment cuantic arată că Einstein s-a înșelat atunci când a contestat o idee
Astronomii au găsit o stea care devine „diamant cosmic” la 104 ani-lumină depărtare de Pământ