Spațiul cosmic poate să fie un loc neprietenos pentru corpul uman, deoarece condițiile de microgravitație și alți factori ne modifică fiziologia din cap până în picioare.
Un nou studiu finanțat de NASA oferă o înțelegere mai profundă a acestei probleme. Cercetătorii au declarat că astronauții care au călătorit pe Stația Spațială Internațională (ISS) sau pe navetele spațiale ale NASA în misiuni care au durat cel puțin șase luni au experimentat o expansiune semnificativă a ventriculilor cerebrali, adică spațiile din din creier ce conțin lichid cefalorahidian.
Acest lichid incolor curge în interiorul și în jurul creierului și a măduvei spinării. Lichidul cefalorahidian amortizează creierul pentru a ajuta la protejarea împotriva impactului brusc și elimină produsele reziduale.
Pe baza scanărilor creierului a 30 de astronauți, cercetătorii au constatat că a fost nevoie de trei ani pentru ca ventriculii să se refacă complet după astfel de călătorii, sugerând că un repaus de cel puțin trei ani ar fi recomandabil între misiunile spațiale mai lungi, potrivit Reuters.
„Dacă ventriculii nu au suficient timp să se recupereze între două misiuni consecutive, acest lucru poate afecta capacitatea creierului de a face față schimbărilor de fluide în microgravitație. De exemplu, dacă ventriculii sunt deja măriți în urma unei misiuni anterioare, aceștia pot fi mai puțin flexibili și/sau pot avea mai puțin spațiu pentru a se extinde și a se adapta la schimbările de fluid în timpul următoarei misiuni”, a declarat Heather McGregor, cercetător în neuroștiințe la Universitatea din Florida, SUA, autorul principal al studiului publicat în revista Scientific Reports.
Extinderea ventriculară legată de vârstă, cauzată nu de microgravitație, ci de atrofierea creierului, poate fi asociată cu declinul cognitiv.
„Impactul expansiunii ventriculare la călătorii în spațiu nu este cunoscut în prezent. Este nevoie de o monitorizare a sănătății pe termen lung. Această expansiune ventriculară comprimă probabil țesutul cerebral din jur”, a declarat Rachael Seidler, profesor de fiziologie aplicată și chineziologie la Universitatea din Florida și autor principal al studiului.
La studiu au participat 23 de bărbați și șapte femei astronauți – cu vârsta medie de aproximativ 47 de ani – de la agențiile spațiale americană, canadiană și europeană. Opt dintre aceștia au călătorit în misiuni Space Shuttle de aproximativ două săptămâni. Optsprezece au fost în misiuni ISS de aproximativ șase luni și patru în misiuni ISS de aproximativ un an.
La astronauți, după misiuni scurte, au avut loc puține modificări ori deloc în ce privește volumul ventricular. Extinderea a avut loc la astronauți după misiuni de șase luni sau mai mult, deși nu a existat nicio diferență între cei care au zburat timp de șase luni și cei care au făcut acest lucru timp de un an.
„Acest lucru sugerează că cea mai mare parte a măririi ventriculului are loc în primele șase luni în spațiu, apoi începe să se reducă în jurul valorii de un an”, a spus McGregor.
Faptul că extinderea nu s-a agravat după șase luni ar putea fi o veste bună pentru viitoarele misiuni pe Marte, în care astronauții ar putea petrece doi ani în microgravitație în timpul călătoriei.
Condițiile de microgravitație cauzează și alte efecte fiziologice, din cauza sarcinii fizice reduse asupra corpului uman.
Printre acestea se numără atrofia oaselor și a mușchilor, modificări cardiovasculare, probleme cu sistemul de echilibru din urechea internă și un sindrom care implică ochii.
Un alt motiv de îngrijorare este riscul crescut de cancer din cauza expunerii mai mari la radiațiile solare pe care astronauții o pot suferi cu cât se îndepărtează mai mult de Pământ.
China a trimis încă trei astronauți către stația spațială Tiangong
Inginerii experimentează cu un laser care să curețe orbita de gunoi spațial
Test de cultură generală. Care este diferența dintre astronaut și cosmonaut?
Cercetătorii au detectat o explozie record în spațiu care are loc o dată la o mie de ani