Povestea bărbatului care a rămas blocat în nori timp de 40 de minute. Cum a scăpat?
Contrar credinței populare, nu putem „păși” pe nori. Dacă ați încerca să faceți asta, ați cădea și v-ați și uda un pic; asta dacă nu aveți ghinionul avut de bărbatul blocat în nori cumulonimbus.
Norii cumulonimbus sunt „cei mai groaznici” dintre nori. Caracterizați de coloane falnice de straturi turbulente de nori, aceste formațiuni amenințătoare de vapori de apă sunt singurele despre care se știe că produc tunete, fulgere și grindină și, cu siguranță, pot să dea fiori oricui.
Deși majoritatea norilor nu ating nici măcar 2.000 de metri, norii cumulonimbus urcă până la 20.000 de metri, luând forma unei nicovale uriașe.
Cum a rămas un bărbat blocat în nori?
Bărbatul blocat în nori, locotenent-colonelul William Rankin, este unul dintre singurii doi oameni care au căzut vreodată printr-un nor de furtună și au supraviețuit pentru a povesti și celorlalți cum a fost, iar povestea lui este un exemplu remarcabil, dar terifiant, a ceea ce se întâmplă dacă rămâi blocat acolo.
Pe 26 iulie 1959, locotenent-colonelul William Rankin și camaradul lui, Herbert Nolan, zburau cu avioane F-8 Crusader către Carolina de Sud, SUA. Erau conștienți de niște nori de furtună amenințători la orizont, așa că au luat măsuri de precauție care prevedeau urcarea deasupra norilor, până la aproximativ 14.300 de metri, ceea ce le oferea un pic de spațiu de manevră.
În timp ce era deasupra furtunii, motorul lui Rankin a experimentat brusc o defecțiune inexplicabilă și s-a oprit. Neavând un costum presurizat, Rankin nu era prea dornic să se ejecteze la temperaturi de -50°C, într-un aer cu atât de puțin oxigen încât nu ar fi putut respira; dar la scurt timp, Rankin și-a dat seama că nu avea de ales.
Întâlnirea cu norul cumulonimbus
A tras mânerul de ejectare la 14.300 de metri (pierzându-și și mănușa totodată) și s-a pregătit pentru condițiile îngrozitoare de afară.
Imediat, sângele a început să-i curgă din ochi și din urechi, în timp ce decompresia instantanee a cabinei a făcut loc presiunii exterioare, făcând ca abdomenul lui Rankin să înceapă să se umfle. Își pierduse mănușa în timpul ejecției și mâna lui a început să cedeze degerăturilor de la acele temperaturi foarte mici, crescând numărul de factori care îi puneau viața în pericol, povestește IFL Science.
Rankin intra acum într-un nor cumulonimbus având doar oxigen de urgență și o parașută care nu era proiectată pentru „ochiul unei furtuni”. Încă nu trăsese cordonul parașutei, deoarece Rankin știa că acest lucru ar fi fost o condamnare la moarte. El a folosit un barometru care deschidea automat parașuta atunci când altitudinea sa atingea aproximativ 3.048 de metri și a sperat că va ieși din furtună înainte să moară sufocat sau înghețat.
40 de minute ce au părut o eternitate
Timp de ceea a părut a fi o eternitate, Rankin a rămas în nor, fiind aruncat de curentele ascendente furioase care formează vremea atât de extremă. Oamenii de știință știu foarte puține lucruri despre funcționarea interioară a acestor nori violenți de furtună, dar aerul fierbinte care se ridică este mai mult decât suficient de puternic încât să-l fi aruncat pe pilot în jur, în timp ce grindina și fulgerele amenințau să-i pună capăt vieții.
La scurt timp, parașuta lui s-a deschis, făcându-l pe Rankin să creadă că se afla la 3.048 de metri altitudine, deși nu era nici pe departe. Presiunile din interior îi declanșaseră barometrul și acum Rankin era dus direct în sus, deoarece curentul ascendent îi prinsese parașuta. În mod repetat, curenții ascendenți l-au ridicat și l-au lăsat să cadă, iar și iar, în timp ce el ocolea cioburi de gheață și își ținea respirația atunci când aerul devenea atât de saturat de apă încât ar fi putut să se înece.
Bărbatul blocat în nori a supraviețuit și chiar a scris o carte
Din fericire, furtuna l-a eliberat în cele din urmă pe bărbatul blocat în nori și acesta a plutit în jos până când a căzut într-un copac, lovindu-se la cap atunci când a căzut printre crengi. Ranking s-a uitat la ceas și a observat că ora era acum 18:40; pilotul a fost blocat în nor timp de aproximativ 40 de minute. Rankin a reușit să caute ajutor în apropiere și a mers la spital pentru degerături, rănile de decompresie și alte răni minore, dar supraviețuise relativ nevătămat.
Aproape 50 de ani mai târziu, Rankin a murit în 2009, la vârsta de 88 de ani, după ce a revenit în Armată în urma accidentului și a scris cartea „The Man Who Rode The Thunder” (Omul care a călărit tunetul). Până în ziua de astăzi, el este unul dintre singurii doi oameni care au supraviețuit vreodată unei astfel de situații incredibile, mulțumită unei combinații de noroc și gândire rapidă de a nu-și deschide parașuta în timp ce cădea liber prin furtună.
Vă recomandăm să citiți și:
Werner Heisenberg, un fizician de Nobel. „Întreaga noastră viață depinde de știință”
Johann Strauss II, regele valsului vienez
Papa Grigore al IX-lea și războiul dus împotriva pisicilor negre