„Evenimentul Tunguska”, cel mai mare impact de asteroid din istoria cunoscută. De ce nu a fost găsit nimic la fața locului?

În data de 30 iunie 1908, un asteroid a culcat la pământ aproximativ 80 de milioane de copaci în Siberia, pe o suprafață de 2.150 de kilometri pătrați. „Evenimentul Tunguska”, așa cum este cunoscut astăzi, este considerat cel mai mare impact de asteroid din istoria cunoscută. Cu toate acestea, nimeni nu a găsit vreodată fragmente de la asteroid sau un loc de impact.

Asteroidul a luminat cerul într-o regiune izolată și slab populată din apropiere de râul Podkamennaya Tunguska. Explozia a avut o forță de 10 până la 15 megatone – similară cu testul nuclear Castle Bravo din 1954, a cincea cea mai mare detonare nucleară din istorie. „Cerul a fost rupt în două, iar deasupra pădurii întreaga regiune de nord a cerului a fost acoperită de foc”, au spus martorii.

• Un fenomen întâlnit pe aproape toate continentele Pământului ar putea exista și la polii Soarelui
• O cometă „centaur” a erupt de patru ori în mai puțin de 48 de ore

O teorie răspândită spune că asteroidul a format Lacul Cheko, un lac de apă dulce situat la aproximativ 8 kilometri de la epicentrul exploziei. Lacul are o lățime de 500 metri și o adâncime de 54 de metri. Luca Gasperini, director de cercetare la Consiliul Național de Cercetare din Italia, și colegii săi au transmis că forma conică a lacului și adâncimea seamănă cu un crater de impact. Într-un studiu publicat în 2012 în jurnalul Geochemistry, Geophysics, Geosystems, cercetătorii au estimat că sedimentele de pe fundul lacului au o vechime de 100 de ani, iar dovezile de copaci din același loc sugerează că sursa de apă acoperă o veche pădure.

Sedimentele ar fi „mult mai vechi decât evenimentul Tunguska”

Totuși, unii experți nu au fost atât de siguri. În 2017, cercetătorii coordonați de Denis Rogozin, de la Institutul de Biofizică de la Academia Rusă de Științe, au efectuat propriile analize și au concluzionat că sedimentele aveau o vechime cuprinsă între 280 și 390 de ani, „cu mult mai vechi decât evenimentul Tunguska”.

Acum, într-un nou studiu publicat în jurnalul Doklady Earth Sciences, Rogozin și colegii au prezentat mai multe dovezi pentru a infirma ideea că Lacul Cheko este locul de impact al asteroidului.

Anterior, numeroși oameni de știință au crezut că forma conică neobișnuită a Lacului Cheko era unică în zonă. Dar Rogozin și colegii săi au analizat alte două lacuri din apropiere, Zapovednoye și Peyungda, aflate la 50 și respectiv 60 kilometri depărtare de locul de impact. Ambele au formă conică, au aflat cercetătorii.

Tunguska a fost cauzat de un „asteroid fragmentat”?

Daniel Vondrák, cercetător la Universitatea Carol din Praga, a declarat pentru Live Science că este convins de dovezile aduse de echipa lui Rogozin.

Totuși, forma conică a lacului nu este singura dovadă că Cheko s-a format prin impactul unui asteroid, cum ar fi fost evenimentul Tunguska.

Într-un studiu publicat în serverul preprint arxiv în 2018 (care încă nu a trecut de evaluarea colegială), Gasperini și echipa au propus că Tunguska a fost cauzat de un „asteroid fragmentat”, adică un asteroid compus din fragmentele unui asteroid monolitic. Drept rezultat, asteroidul s-a rupt în două, o bucată având 60 metri lățime, iar cealaltă între 6 și 10 metri. Cea mai mică dintre aceste bucăți s-a prăbușit pe Pământ, formând Lacul Cheko.

O anomalie de 10 metri lățime pe fundul lacului

Echipa a detectat o anomalie de 10 metri lățime pe fundul lacului care ar putea fi un fragment lăsat în urmă de asteroid. Compoziția anomaliei ar putea fi testată pentru a confirma ipoteza, însă echipa lui Gasperini nu mai are acces la sit din cauza războiului din Ucraina.

Dacă Lacul Cheko nu ar fi fost format de craterul de impact Tunguska, atunci ce s-a întâmplat cu asteroidul care a aprins cerul în urmă cu mai bine de un secol? Un studiu publicat în 2020 în jurnalul Monthly Notices of the Royal Astronomical Society a sugerat că un asteroid uriaș de fier a trecut prin atmosfera Pământului, iar apoi s-a îndepărtat fără să se mai fragmenteze. Asta ar explica de ce nu există nicio urmă lăsată de asteroid.

Un alt studiu publicat recent în arxiv a propus o altă teorie, conform căreia asteroidul s-a rupt în bucăți și s-a împrăștiat în regiune. Deși unele fragmente ar fi ars în atmosferă, altele mai mici ar fi ajuns la sol undeva la 16 sau 19 kilometri nord-vest de epicentru.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Ar fi fost găsită cea mai veche dovadă a impactului unui meteorit pe Pământ

NASA, surprinsă de efectele misiunii DART. „Impactul cu Dimorphos a fost doar începutul!”

Primul crater de impact descoperit în Spania

Forme misterioase în craterele lui Marte, fotografiate de Mars Reconnaissance Orbiter