În 1999, un avion a deviat de la traiectoria sa inițială deasupra Statelor Unite ale Americii. Aeronava ajunsese la altitudinea așteptată, însă în loc să întoarcă spre orașul Dallas s-a îndreptat direct spre Canada. Echipajul nu a putut fi contactat, iar avioane militare au decolat la scurt timp pentru a intercepta „avionul fantomă”. Bineînțeles, toată lumea se aștepta la ce era mai rău.
Totuși, nimeni nu știa la acea vreme că toți oamenii de la bordul avionului era fie inconștienți, fie morți.
O aeronavă Learjet 35, înregistrată N47BA, transporta persoane destul de importante. A decolat de la Orlando, Florida, în ziua de 25 octombrie 1999, iar printre pasageri se numărau Payne Stewart, o legendă a golfului profesionist din SUA, agentul sportiv Robert Fraley, președintele agenției de golf a lui Stewart, Van Arden, și Bruce Borland, un arhitect de la compania Jack Nicklaus.
Avionul avea, de asemenea, doi piloți, Michael Kling și Stephanie Bellegarrigue, iar zborul avea ca destinație orașul Dallas din Texas. În total, șase persoane s-au urcat la bordul avionului, iar călătoria ar fi trebuit să dureze trei ore.
Aeronava a decolat în condiții normale și a început urcarea până la altitudinea de 11.900 de metri deasupra nivelului mării. La 7.000 de metri, pilotul a transmis prin radio că totul decurgea cum trebuie. Totuși, acela a fost ultimul contact cu avionul.
O nouă încercare de contact a fost efectuată șase minute mai târziu, fără răspuns. În următoarele minute, mai multe multe încercări eșuate au început să ridice semne de întrebare, iar avioanele Forțelor Aeriene au pornit în căutarea aeronavei.
Din fericire, un avion F-16 aflat în zonă a încercat să efectueze o inspecție vizuală a aeronavei. Pilotul a concluzionat că avionul nu prezenta avarii și zbura în linie dreaptă, însă nu a putut vedea cabina pentru a verifica echipajul.
Geamurile erau opace, de parcă ar fi fost acoperite de aburi sau gheață.
Prim-ministrul canadian Jean Chrétien de la acea vreme avea să recunoască mai târziu, în memoriile sale, că avionul ar fi fost doborât dacă ajungea în spațiul aerian canadian, potrivit IFLScience.
Având la bord necesarul doar pentru patru ore și jumătate de zbor, avionul avea să rămână în curând fără combustibil. Martorii au relatat că aeronava scăpase de sub control, prăbușindu-se cu viteze aproape supersonice.
Avionul s-a prăbușit pe un teren din Dakota de Sud. Un crater uriaș a rămas în urmă după impact, însă nimic din avion.
Așadar, ce s-a întâmplat cu echipajul? În cele câteva minute după ultimul contact, cabina s-a depresurizat. Nu este clar de ce sau cât de rapid s-a întâmplat, însă echipajul nu a mai avut suficient oxigen, astfel că și-au pierdut cunoștința din cauza hipoxiei (lipsa de oxigen).
Atât în evenimentele graduale, cât și cele rapide, de depresurizare, oamenii de la bordul aeronavelor suferă pierderi cognitive și de cunoștință pe măsură ce oxigenul din cabină scade, acesta fiind un posibil motiv pentru care piloții din cazul de față au fost afectați. După aceea, funcția de pilot automat a menținut altitudinea și traiectoria, până când nu a mai putut. Timp de aproape patru ore, avionul a zburat fără să fie manevrat de cineva.
Chiar și până în ziua de astăzi, cauza depresurizării nu este cunoscută, însă înregistrările de pe cutia neagră au indicat că nimeni nu mai era treaz în ultimele minute ale zborului. Este posibil ca toți pasagerii să fi fost inconștienți sau chiar morți după ultimul contact cunoscut.
Muzica stranie auzită de astronauții Apollo 10 pe fața nevăzută a Lunii
Un satelit chinez controlat de Inteligența Artificială a început să se comporte ciudat
Ceva ciudat se întâmplă în atmosfera Soarelui, arată observațiile făcute de Solar Orbiter