Marmotinii din Arctica și-au schimbat comportamentul de hibernare

Marmotinii care trăiesc în zona arctică a lumii sunt unici printre mamifere. Capacitatea lor de a nu îngheța nici chiar atunci când temperatura corpului coboară sub acest prag pe termometru le permite să supraviețuiască în climatele de iarnă extreme. 

Cercetătorii din SUA, în frunte cu Cory Williams, autorul principal, profesor asistent în cadrul Departamentului de Biologie al Universității de Stat din Colorado au constatat o legătură directă între schimbările de temperatură și fiziologia și ecologia acestor animale. Cercetarea a fost publicată în revista Science.

Marmotinii (Urocitellus parryii) supraviețuiesc iernilor aspre din Alaska hibernând mai mult de jumătate de an, încetinindu-și drastic plămânii, inima, creierul și funcțiile corpului. Mamiferele consumă, totuși, energie pentru a genera suficientă căldură din grăsimea stocată, astfel încât să împiedice înghețarea țesuturilor. În fiecare primăvară ies la suprafață din vizuinile lor aflate la peste 1,5 metri sub pământ, înfometate și dornice să se împerecheze, potrivit EurkeAlert.

Primăvara timpurie a schimbat comportamentul femelelor

Helen Chmura, autorul principal al acestei ultime cercetări, alături de Williams și alți coautori au analizat date colectate în 25 de ani privind temperatura aerului și a solului în două situri din Alaska arctică. Ei au măsurat temperatura abdominală a 199 de marmotini în aceeași perioadă de 25 de ani.

Cercetătorii au descoperit că femelele își schimbă momentul în care își încheie hibernarea și ies mai devreme în fiecare an, însă nu și masculii procedează la fel.

Modificările la femele corespund cu dezghețul mai timpuriu al primăverii. Avantajul acestui fenomen este că ele nu trebuie să folosească atât de multă grăsime stocată în timpul hibernării și pot începe să caute rădăcini și lăstari, fructe de pădure și semințe mai devreme în primăvară. Oamenii de știință cred că acest lucru ar putea duce la pui mai sănătoși și la rate de supraviețuire mai mari.

Ce se va întâmpla cu populația este o mare necunoscută

Dezavantajul este că, dacă masculii nu își schimbă tiparele de hibernare, ar putea exista în cele din urmă o nepotrivire în ceea ce privește „nopțile de întâlnire” disponibile pentru masculi și femele. Marmotinii sunt, de asemenea, o sursă importantă de hrană pentru mulți prădători, cum ar fi vulpile, lupii și vulturii. O consecință indirectă a faptului că sunt active mai mult timp deasupra solului este expunerea și riscul mai mare de a fi mâncate.

Ce se va întâmpla cu populația este o mare necunoscută – nu există câștigători sau învinși clari. În timp ce hibernarea necesită mai puțină energie, ceea ce ar putea ajuta la supraviețuirea peste iarnă, numărul marmotinilor depinde, de asemenea, de modul în care prădătorii răspund la schimbările climatice.

Vă mai recomandăm și: 

„Poligamia extremă” duce la moartea timpurie a elefanților de mare

Un adăpost pentru animale a tratat un câine dependent de alcool

Până și albinele au sentimente. Ce se întâmplă în creierul celor mai harnice insecte?

Vulturii dispăruți din „Stăpânul inelelor” aveau o anvergură a aripilor de trei metri