Cercetătorii au observat emisia de raze X a celui mai luminos quasar văzut în ultimele nouă miliarde de ani de istorie cosmică, cunoscut, pe scurt, sub numele de J1144. Noua perspectivă pune în lumină funcționarea internă a quasarilor și modul în care aceștia interacționează cu mediul lor.
Cercetarea este publicată în Monthly Notices of the Royal Astronomical Society.
Găzduit de o galaxie aflată la 9,6 miliarde de ani-lumină de Pământ, între constelațiile Centaurus și Hidra, J1144 este extrem de puternic, strălucind de 100.000 de miliarde de ori mai puternic decât Soarele. J1144 este mult mai aproape de Pământ decât alte surse de aceeași luminozitate, permițând astronomilor să obțină informații despre gaura neagră care alimentează quasarul și despre mediul înconjurător, potrivit EurekAlert.
Studiul a fost condus de dr. Elias Kammoun, cercetător postdoctoral la Institutul de Cercetare în Astrofizică și Planetologie (IRAP) și de Zsofi Igo, doctorand la Institutul Max Planck pentru Fizică Extraterestră (MPE).
Quasarii sunt printre cele mai strălucitoare și mai îndepărtate obiecte din Universul cunoscut, alimentate de căderea de gaze într-o gaură neagră supermasivă. Aceștia pot fi descriși ca nuclee galactice active (AGN) de luminozitate foarte mare, care emit cantități uriașe de radiații electromagnetice observabile în lungimi de undă radio, infraroșu, vizibile, ultraviolete și raze X. J1144 a fost observat inițial în lungimi de undă vizibile în 2022 de către SkyMapper Southern Survey (SMSS).
Pentru acest studiu, cercetătorii au combinat observațiile realizate de mai multe observatoare spațiale: instrumentul eROSITA de la bordul observatorului Spectrum-Roentgen-Gamma (SRG), observatorul ESA XMM-Newton, Nuclear Spectroscopic Telescope Array (NuSTAR) al NASA și observatorul Swift al NASA Neil Gehrels.
Echipa a folosit datele de la cele patru observatoare pentru a măsura temperatura razelor X emise de quasar. Ei au constatat că această temperatură este de aproximativ 350 de milioane de grade Kelvin, de peste 60.000 de ori mai mare decât temperatura de la suprafața Soarelui.
De asemenea, echipa a constatat că masa găurii negre din centrul quasarului este de aproximativ zece miliarde de ori mai mare decât masa Soarelui, iar rata de creștere a acesteia este de ordinul a 100 de mase solare pe an.
Observațiile au arătat și că, în timp ce o parte din gaz este înghițită de gaura neagră, o altă parte este expulzată sub forma unor vânturi extrem de puternice, injectând cantități mari de energie în galaxia gazdă.
„Am fost foarte surprinși de faptul că niciun observator de raze X anterior nu a detectat vreodată această sursă, în ciuda puterii sale extreme. Quasarii similari se găsesc, de obicei, la distanțe mult mai mari, astfel încât apar mult mai slabi, iar noi îi vedem așa cum erau atunci când Universul avea doar două-trei miliarde de ani. J1144 este o sursă foarte rară, deoarece este atât de luminoasă și mult mai aproape de Pământ (deși se află încă la o distanță uriașă!), oferindu-ne o privire unică asupra modului în care arată quasarii atât de puternici”, a declarat dr. Kammoun, autorul principal al lucrării.
Mai multe obiecte interstelare au ajuns în Sistemul Solar, susțin cercetătorii
„Undele spațiale” oferă noi indicii despre vremea din spațiu
Cercetătorii au măsurat, în premieră, lumina emisă de atmosfera unei planete sub-Neptun
Soarele nostru văzut de aproape. Agenția Spațială Europeană a publicat imagini uimitoare