Ar putea ADN-ul să-ți prezică destinul? Iată cum poți să-ți iei viața în propriile mâini

Dacă vă amintiți orele de biologie din școală, ați putea crede că știți destul de multe despre genetică. De ce sunt ochii noștri albaștri? Moștenirea genetică. De ce este părul creț? Moștenirea genetică, desigur.

Suntem învățați că toate caracteristicile noastre, fie acestea bune sau rele, sunt predeterminate de ADN, genele pe care le moștenim de la părinți. Chiar și predispunerea la anumite boli, ni se spune, poate fi determinată de codul genetic. Această idee, că „destinul genetic” este deja stabilit înainte să ne naștem, se regăsește în mai toată educația și înțelegerea noastră despre genetică.

• De ce ne curge nasul de la mâncarea picantă?
• Sunt alimentele fermentate bune pentru intestine sau doar delicioase?

„Contrar a ceea ce credem, destinul genetic nu este prestabilit. În ciuda amprentelor genetice, putem face multe pentru a ne proteja sănătatea și chiar să ne salvăm propria viață sau pe cea a celor dragi”, scris Aubrey Milunsky în cartea „Your Genetic Destiny: Know Your Genes, Secure your Health, Save Your Life” (2001).

Schimbările care afectează expresia genetică

Bineînțeles, genele joacă un rol important, însă, după cum se pare, povestea spusă în școală este extrem de simplificată. Nu contează doar ADN-ul, iar asta are logică – un fapt atât de fundamental să determine destinul genetic ar fi destul de complicat de explicat.

Astfel ajungem la epigenetică.

Epigenetica este studiul schimbărilor care afectează expresia genetică (procesul prin care instrucțiunile din ADN sunt transformate într-un produs funcțional, cum ar fi proteinele) fără să schimbe secvența ADN.

Indiciul este chiar în denumire. „Epi” este termenul grecesc pentru „suplimentar” sau „completare”. În cazul de față, „epi” înseamnă suplimentar genomului – factorii dincolo de codul genetic care pot afecta caracteristicile observabile ale unui organism, sau fenotipul.

Epigenetica repară sau îmbunătățește ADN-ul

Așadar, în timp ce genele stabilesc trăsăturile noastre fizice, epigenetica repară sau îmbunătățește ADN-ul. Schimbările epigenetice pot afecta modul în care corpul „citește” o secvență ADN, în esență activând sau oprind gene după bunul plac.

Schimbările epigenetice sunt intrinsec conectate cu mediul și comportamentele noastre; aspecte precum dieta și activitatea fizică pot rezulta uneori în schimbări epigenetice care pot altera expresia genetică. De asemenea, schimbările epigenetice sunt reversibile având în vedere că secvența ADN rămână neschimbată.

Toate bune și frumoase, însă ce înseamnă asta cu adevărat? Secvența ADN este exact la fel și totuși aceste „schimbări” misterioase pot restructura modul în care este exprimată.

Ce contează mai mult: genetica sau epigenetica?

ADN-ul are patru baze: adenina, citozina, guanina și timina, care sunt în esență codul. Schimbările epigenetice nu afectează acest cod, nu schimbă secvența bazelor, însă afectează molecula de ADN în mai multe moduri.

Unul dintre aceste moduri este metilarea, procesul prin care un grup chimic – un grup metil, de aici și denumirea – este adăugat la ADN. Atunci când sunt adăugate la locul potrivit în molecula de ADN, aceste grupuri pot preveni legarea proteinelor, și astfel „citirea”, de ADN.

Un alt tip de schimbare epigenetică este modificarea histonică. Histonele sunt proteine care interacționează cu ADN-ul și pot ajuta la împachetarea sa în cromozomi. Atunci când ADN-ul este împachetat în jurul mai multor histone, acesta este mai puțin accesibil pentru „citirea” proteinelor, iar astfel nu va fi exprimat. Prin adăugarea sau eliminarea grupurilor chimice la histone, epigenetica poate schimba modul în care ADN-ul interacționează și poate „opri” sau „activa” genele.

Atunci când vine vorba de destin, știm că genetica este importantă. Știm, de asemenea, că epigenetica nu ar trebui neglijată. Însă care contează mai mult?

„Codul genetic este mai important pentru determinarea destinului decât epigenetica. Cu toate acestea, genetica și epigenetica joacă un rol minor în destinul sau fenotipul general”, a explicat David Scott Wishart, profesor la Universitatea din Alberta, SUA, pentru IFLScience.

Ce este expozomul?

„Efectele directe ale mediului, dieta, stilul de viață, microbiomul, expunerea la bacterii sau virusuri și alți factori non-genetici și non-epigenetice joacă un rol mult mai mare în determinarea sănătății, calității vieții și a duratei de viață”, a adăugat Wishart.

Toate acestea fac parte din „expozom”, adică toate lucrurile la care un individ este expus în timpul vieții sale și cum îi afectează acestea sănătatea. Nu acționează asupra ADN-ului, în schimb afectează proteinele, celulele, țesuturile sau organele.

Genele noastre nu sunt un glob de cristal

Potrivit lui Wishart, doar 5% dintre decese sau boli pot fi puse pe seama genelor noastre. „Restul de 95% dintre decese este rezultatul la ceea ce ai fost expus. Infecțiile cu bacterii și virusuri cauzează în jur de 30% dintre toate cancerele, expunerea la fum sau aerul poluat ucide zeci de milioane de oameni, obezitatea cauzează majoritatea cazurilor de boli de inimă, infarct și diabet”, a completat profesorul.

Deși genele noastre ar putea fi, până la un punct, o schiță pentru trăsăturile noastre, acestea nu sunt un glob de cristal care ne poate dezvălui viitorul. ADN-ul nu prezice destinul, iar asta nu doar din cauza epigeneticii. Mai degrabă, expozomul este responsabil. Din fericire, acesta poate fi controlat de noi într-o anumită măsură.

„Este dificil să-ți schimbi genomul, dar este ușor să-ți schimbi expozomul. Tocmai de aceea, destinul este în mâinile tale, nu în ADN-ul tău”, a mai spus Wishart.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Oamenii de știință au descoperit 30.000 de noi virusuri ascunse în ADN-ul microbilor

„Regulile căsătoriei” la grecii antici, dezvăluite prin analize ADN

Corpul lui Gregor Mendel, părintele geneticii, a fost dezgropat pentru analize ADN

Cercetătorii au identificat o proteină care promovează repararea ADN-ului și previne cancerul