În urmă cu 50 de ani, Guvernul Federal al SUA a interzis toate zborurile supersonice civile deasupra solului. Regula interzicea avioanelor non-militare să zboare mai repede decât sunetul, astfel încât boomurile sonice rezultate să nu sperie populația ori să nu stârnească temeri în privința unor posibile pagube materiale.
Intrată oficial în vigoare la 27 aprilie 1973, interdicția a fost puternic influențată de sondajele de opinie publică din orașele în care avioane militare supersonice au survolat. Mulți oameni au spus că nu le place ceea ce aud sau modul în care ferestrele lor se zdruncină din cauza boomurilor sonice.
Deși unele cercetări au sugerat modalități de atenuare a impactului boomurilor sonice, tehnologia aeronautică din anii 1960 și începutul anilor 1970 nu era suficient de sofisticată încât să remedieze problema în timp util.
În prezent, NASA lucrează la o soluție.
„Este o regulă pe care mulți oameni de astăzi nu o cunosc, dar care se află în centrul misiunii noastre Quesst, cu avionul supersonic silențios X-59”, a declarat Peter Coen, managerul misiunii Quesst de la NASA, potrivit unui comunicat al NASA.
Avionul X-59 al NASA este proiectat să zboare mai repede decât sunetul, dar cu un zgomot drastic redus. Oamenii de jos ar auzi mai degrabă „bufnituri” sonice decât bubuituri, dacă ar auzi ceva.
Ca să testeze percepția publicului cu privire la acest zgomot, o parte din planul Quesst include zborul cu X-59 deasupra mai multor comunități, pentru a studia reacția oamenilor.
NASA va transmite rezultatele autorităților de reglementare americane și internaționale, care vor lua în considerare noi reguli care ar putea ridica interdicția care a fost în vigoare atât de mult timp. Scopul este o schimbare de reglementare care să se concentreze pe sunetul pe care îl creează o aeronavă, în loc de o limită de viteză.
Începând din 1956 și continuând până în anii 1960, Forțele Aeriene, Marina, NASA și Administrația Federală a Aviației (FAA) au folosit resurse pentru a studia modul în care se formează boomul sonic în diferite condiții, care ar putea fi efectele lor asupra clădirilor și cum ar reacționa publicul în diferite locații.
Anunțul făcut de președintele John F. Kennedy în 1963 cu privire la transportul supersonic (SST) a stârnit interesul din punct de vedere tehnic.
Limita de viteză creată în 1973 nu a luat în considerare posibilitatea ca un avion să poată efectua zborul supersonic și, totuși, să nu creeze boomuri sonice care i-ar putea afecta pe cei de jos.
„Iar acum există. Așa că, în loc de o regulă bazată exclusiv pe viteză, propunem ca regula să se bazeze pe sunet. Dacă sunetul unui zbor supersonic nu este suficient de puternic pentru a-i deranja pe cei de jos, nu există niciun motiv pentru care avionul să nu poată zbura supersonic”, a spus Coen.
Pe parcursul ultimei jumătăți de secol, inovatorii aeronautici ai NASA au lucrat metodic la provocarea de a reduce zgomotul. X-59 al lui Quesst este pe cale să dovedească această tehnologie, urmând ca la scurt timp să aibă loc survoluri comunitare și sondaje publice extrem de importante.
Cu toate acestea, acceptarea de către public a avioanelor supersonice care zboară în prezent deasupra capului depășește cu mult zgomotul produs de boomurile sonice. Zgomotul din aeroporturi, emisiile și impactul asupra climei sunt toți factori care trebuie încă abordați.
Test de cultură generală. Ce viteză are strănutul?
Viteza luminii a fost depășită! Cum a fost atinsă performanța?
D.B. Cooper, bărbatul necunoscut care a deturnat un avion și nu a fost prins niciodată
Chinezii au dezvăluit bateria suficient de puternică încât să alimenteze avioane