Planul NASA pentru salvarea misiunii Voyager. Cum va continua să facă descoperiri în spațiul interstelar?

NASA are un plan prin care instrumentele științifice ale navei spațiale Voyager 2 să rămână pornite cu câțiva ani mai mult decât se anticipase inițial, permițând astfel și mai multe descoperiri din spațiul interstelar. 

Nava spațială Voyager 2, lansată în 1977, se află la 20 de miliarde de kilometri de Pământ și folosește cinci instrumente științifice pentru a studia spațiul interstelar.

• Telescopul Webb a găsit o populație neobișnuit de mare de asteroizi între Jupiter și Marte
• Un nou studiu dezvăluie cum au jucat cometele un rol „major” în apariția vieții pe Pământ

Ca să mențină în funcțiune aceste instrumente, în ciuda scăderii sursei de energie, nava spațială îmbătrânită a început să folosească un mic rezervor de energie pus deoparte, ca parte a unui mecanism de siguranță la bord.

Măsura va permite misiunii să amâne oprirea unui instrument științific până în 2026, potrivit Phys.org.

Cu ce scop au fost lansate Voyager 1 și 2 în spațiul interstelar?

Voyager 2 și nava sa geamănă Voyager 1 sunt singurele nave spațiale care au operat vreodată în afara heliosferei, bula protectoare de particule și câmpuri magnetice generate de Soare.

Sondele îi ajută pe oamenii de știință să răspundă la întrebări legate de forma heliosferei și de rolul acesteia în protejarea Pământului de particulele energetice și de alte radiații întâlnite în mediul interstelar.

„Datele științifice pe care Voyager le returnează devin cu atât mai valoroase cu cât se îndepărtează mai mult de Soare, așa că suntem cu siguranță interesați să menținem cât mai multe instrumente științifice în funcțiune cât mai mult timp posibil”, a declarat Linda Spilker, cercetător de proiect pentru Voyager la Jet Propulsion Laboratory (JPL) din California de Sud, care gestionează misiunea pentru NASA.

Cu sunt alimentate cele două nave spațiale?

Ambele sonde Voyager se alimentează singure cu generatoare termoelectrice cu radioizotopi (RTG), care transformă căldura plutoniului în dezintegrare în energie electrică. Procesul continuu de dezintegrare înseamnă că generatorul produce o cantitate de energie ușor mai mică în fiecare an. Până în prezent, scăderea energiei electrice nu a avut niciun impact asupra producției științifice a misiunii, dar pentru a compensa această pierdere, inginerii au oprit încălzitoarele și alte sisteme care nu sunt esențiale pentru a menține nava spațială în zbor.

În căutarea unei modalități de a evita oprirea unui instrument științific al Voyager 2, echipa a analiat mai atent un mecanism de siguranță conceput pentru a proteja instrumentele în cazul în care voltajul navei spațiale – fluxul de electricitate – se schimbă semnificativ. Deoarece o fluctuație a tensiunii ar putea deteriora instrumentele, Voyager este echipat cu un regulator de tensiune care declanșează un circuit de rezervă într-un astfel de caz. Circuitul poate accesa o cantitate mică de energie de la RTG-ul care este rezervat în acest scop. În loc să rezerve această energie, misiunea o va folosi acum pentru a menține în funcțiune instrumentele științifice.

„Tensiunile variabile prezintă un risc pentru instrumente”

Deși tensiunea unei nave spațiale nu va fi trict reglementată, chiar și după mai mult de 45 de ani de zbor, sistemele electrice ale ambelor sonde rămân relativ stabile. De asemenea, echipa de ingineri poate să monitorizeze tensiunea și să reacționeze în cazul în care aceasta fluctuează prea mult. Dacă noua abordare funcționează bine pentru Voyager 2, echipa ar putea să o implementeze și pe Voyager 1.

„Tensiunile variabile prezintă un risc pentru instrumente, dar am stabilit că este un risc mic, iar alternativa oferă o recompensă mare, aceea de a putea menține intrumentele științifice pornite mai mult timp. Am monitorizat nava spațială timp de câteva săptămâni și se pare că această nouă abordare funcționează”, a declarat Suzanne Dodd, managerul de proiect al Voyager la JPL.

Misiunea Voyager a fost inițial programată să dureze doar patru ani

Misiunea Voyager a fost inițial programată să dureze doar patru ani, trimițând ambele sonde pe lângă Saturn și Jupiter. NASA a prelungit misiunea pentru ca Voyager 2 să poată vizita Neptun și Uranus. Aceasta este încă singura sondă spațială care a întâlnit vreodată giganții de gheață.

În 1990, NASA a prelungit din nou misiunea, de data aceasta cu scopul de a trimite sondele în afara heliosferei.

Voyager 1 a atins marginea heliosferei în 2012, în timp ce Voyager 2, (care se deplasează mai încet și într-o direcție diferită față de geamănul său) a atins-o în 2018.

Vă mai recomandăm și: 

Inginerii de la NASA au rezolvat erorile sondei Voyager 1. Ce s-a întâmplat?

O misiune NASA s-a încheiat după 30 de ani. Anunțul făcut de agenția spațială!

China vrea să lanseze o misiune de apărare planetară la fel ca NASA

51 de ani de la Apollo 16, penultima misiune care a dus omul pe Lună. Urmăreşte istoria Apollo în şapte minute – VIDEO