Muzica ascultată în timpul sarcinii crește capacitatea creierului bebelușului
Ascultarea de muzică în timpul sarcinii face ca bebelușii să se nască cu o capacitate mai bună de codificare neuronală a sunetelor vorbirii.
Aceasta este una dintre principalele concluzii ale unui studiu condus de profesorul Carles Escera, șeful Brainlab—Cognitive Neuroscience Research Group de la Facultatea de Psihologie a Universității din Barcelona (UB), Institutul de Neuroștiințe al UB (UBNeuro) și Institutul de Cercetare Sant Joan de Déu (IRSJD).
Rezultatele acestei lucrări, publicate în revista Developmental Science, oferă noi perspective asupra efectelor expunerii muzicale prenatale asupra stimulilor limbajului folosind un răspuns specific al creierului: răspunsul de urmărire a frecvenței (FFR), un potențial evocat auditiv neurofonic care informează despre codificarea neuronală adecvată a sunetelor vorbirii.
Ascultarea de muzică în timpul sarcinii este benefică pentru bebeluși
Conform concluziilor, ascultarea de muzică în timpul sarcinii în ultimele săptămâni este asociată cu o codificare îmbunătățită a compușilor de sunet de joasă frecvență, care ar putea îmbunătăți percepția nou-născutului asupra tonului.
Studiul a fost realizat în colaborare cu experta Maria Dolores Gómez-Roig, șef de Obstetrică și Ginecologie la Spitalul Sant Joan de Déu și cercetătoare la Institutul de Cercetare Sant Joan de Déu (IRSJD). Studiul include participarea cercetătoarei Teresa Ribas-Prats (UB-UBNeuro-IRSJD), care lucrase deja cu această tehnică într-un studiu exploratoriu anterior din 2019.
Răspunsul de urmărire a frecvenței (FFR) este condiționat de o varietate de tulburări de vorbire și de limbaj și s-a dovedit a fi influențat de mediul fetal și de mediul acustic prenatal. Prin urmare, cercetătorii studiului propun că această măsurătoare ar putea fi utilizată ca biomarker pentru a detecta riscul de tulburări de limbaj și pentru a stabili măsuri preventive la începutul vieții.
Ce a arătat analiza encefalogramelor nou-născuților?
Studiul se bazează pe compararea înregistrărilor FFR la 60 de nou-născuți sănătoși (cu vârste cuprinse între 12 și 72 de ore), dintre care 29 care au fost expuși zilnic la muzică în perioada prenatală și 31 care nu au fost expuși la muzică.
Mai exact, înregistrările encefalogramelor bebelușilor au fost analizate pentru doi stimuli de vorbire diferiți: stimulul /da/, cel mai frecvent utilizat în cercetarea FFR și a nou-născuților, și /oa/, care permite analiza frecvenței de codare la care a fost expus nou-născutul în pântec, scrie Medical Xpress.
Studiul arată că expunerea zilnică la muzică în ultimul trimestru de sarcină este asociată cu o codificare mai robustă a stimulilor de vorbire.
Expunerea prenatală la muzică este asociată cu o codificare fină a frecvenței fundamentale a vorbirii umane, ceea ce poate facilita procesarea și achiziția timpurie a limbajului.
„Stimulul muzical ajunge la sistemul auditiv cu componente ritmice de joasă frecvență care îl antrenează să organizeze plasticitatea neuronală”, spune doctoranda Sonia Arenillas-Alcón, primă autoare a articolului și membră a Brainlab—Cognitive Neuroscience Research Group.
Descoperirile ar putea fi utilizate în anumite tratamente
Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că expunerea la muzică în timpul sarcinii nu are nici un efect asupra vitezei de transmitere neuronală, spre deosebire de viteza mai mare de procesare a stimulilor auditivi și de vorbire identificați la adulții antrenați muzical, care este rezultatul mielinizării structurilor neuronale subiacente.
„Acesta este doar primul pas către o aplicație clinică specifică după studiile de urmărire necesare. Prin urmare, copiii cu un răspuns cerebral atenuat, de exemplu, copiii născuți subponderali, ar putea beneficia de un program de intervenție muzicală”, spune profesorul Carles Escera.
Vă recomandăm să citiți și:
Cum să-ți dai seama atunci când cineva te minte?
8.000 de pași făcuți o dată sau de două ori pe săptămână ar putea reduce riscul de moarte prematură
Durata noastră de viață ar putea avea o limită, dar cât de mult pot trăi oamenii de fapt?