Astronomii caută în prezent semne de viață în zonele locuibile ale stelelor din apropiere, care sunt definite drept raza din jurul unei stele în care apa poate exista sub formă lichidă.
Un studiu recent susține că trebuie să adoptăm o abordare mai nuanțată și mai atentă, bazată nu pe potențialul de viață, ci pe potențialul de calcul.
Un mod prin care definim viața însăși este ca un set de calcule care acționează asupra informațiilor. Informațiile sunt stocate în ADN, iar calculele sunt efectuate de diverse proteine. Capacitatea de a stoca informații și de a acționa asupra mediului înconjurător permite vieții să se supună selecției naturale, care găsește aranjamente din ce în ce mai complexe, potrivit Science Alert.
Căutările tradiționale ale vieții privesc modul în care o înțelegem într-un context terestru. Și anume, creaturi care trăiesc pe suprafața unei lumi aflate la distanța potrivită de o stea mamă și care folosesc apa lichidă ca solvent pentru reacții chimice.
Dare este ușor să ne imaginăm forme de viață mult mai complexe și mai variate în Univers.
Viața ar putea folosi alți solvenți. Viața ar putea să nu aibă nevoie de nici măcar o stea. Iar sistemele biologice ar putea da naștere unor sisteme tehnologice care nu ar corespunde definiției noastre actuale pentru viață, dar care ar putea fi vii în felul lor.
Astfel, o echipă de crecetători dorește să reconstruiască conceptul de zonă locuibilă, folosind un concept fundamental de calcul. Ei susțin că cele mai mari șanse de a găsi semne de viață sunt acolo unde există cel mai ușor acces la calcul.
Cercetătorii susțin că aceste așa-numite zone de calcul necesită trei caracteristici.
În primul rând, trebuie să existe o capacitate de calcul, ceea ce înseamnă că există un set bogat de substanțe chimice disponibile. În al doilea rând, trebuie să existe o formă brută de energie, cum ar fi lumina Soarelui sau gurile de aerisire hidrotermale. Și, în cele din urmă, calculul necesită un substrat, ceva în care poate avea loc.
Viziunea tradițională a zonelor locuibile poate fi văzută acum ca un subset al unui concept mult mai larg de zone de calcul. Acolo unde există viață, așa cum o înțelegem în prezent pe Pământ, are loc un proces de calcul. Dar acest cadru ne permite să dezvoltăm strategii de căutare a conceptelor de viață care se extind dincolo de acest punct.
De exemplu, dacă studiem sistemele individuale prin prisma capacității de calcul, am putea descoperi ce sisteme ar putea fi susceptibile de a fi utilizate pentru structuri artificiale de colectare a energiei, cum ar fi sferele Dyson. Sau am putea examina modul în care norii de gaz din jurul structurilor substelare ar putea îndeplini toate condițiile necesare pentru calcul și, prin urmare, condițiile necesare pentru o definiție extinsă a vieții.
Căutarea vieții în Universul nostru în mod științific este abia la început. Și este important, așa cum subliniază autorii, să ne păstrăm mintea deschisă.
Care sunt șansele ca viața să apară în Univers?
O nouă misiune va căuta viața extraterestră în Alfa Centauri, cel mai apropiat sistem stelar
Amprenta vieții pe Marte ar fi fost descoperită în zona arctică din Canada
Durata noastră de viață ar putea avea o limită, dar cât de mult pot trăi oamenii de fapt?