Nevăzătorii sunt mai conștienți de propriile bătăi ale inimii, arată un nou studiu. Constatarea sugerează că lipsa vederii mediului exterior duce la o conștientizare mai acută a ceea ce se întâmplă în interior.
Cercetătorii au conectat un pulsoximetru la 36 de nevăzători și la alte 36 de persoane cu vedere completă. Deși numărul bătăilor inimii fiecărui participant a fost măsurat științific, aceștia au fost rugați, de asemenea, să numere propriile bătăi ale inimii fără să-și verifice pulsul sau să-și atingă în vreun fel propriul corp.
Având în vedere că 1,0 reprezintă un scor perfect, persoanele nevăzătoare au obținut o precizie de 0,78, în timp ce persoanele văzătoare au înregistrat o medie de 0,63. Aceasta este considerată încă o dovadă a modului în care alte simțuri pot fi îmbunătățite la persoanele cu deficiențe de vedere.
Cercetarea a fost publicată în Journal of Experimental Psychology: General.
„Acest lucru sugerează că plasticitatea creierului în urma orbirii duce la o abilitate superioară în detectarea semnalelor de la inimă, ceea ce are implicații pentru studiul conștientizării corporale și al procesării emoționale la persoanele nevăzătoare”, au scris cercetătorii în lucrarea publicată.
Din punct de vedere tehnic, acest lucru este cunoscut sub numele de interocepție, sensibilitatea la stimulii din interiorul corpului. Până acum, nu era clar cum neuroplasticitatea la persoanele nevăzătoare, adică modul în care sistemul nervos se schimbă pentru a compensa lipsa vederii, ar putea afecta, de asemenea, interocepția.
De asemenea, echipa a sugerat că s-ar putea ca cei fără vedere să preia semnalele bătăilor inimii din alte zone ale corpului, în afară de inimă.
„Știm că semnalele cardiace și emoțiile sunt strâns legate între ele. De exemplu, inimile noastre bat mai repede atunci când simțim frică. Este posibil ca sensibilitatea sporită a indivizilor nevăzători la semnalele provenite de la propria inimă să aibă un impact asupra experiențelor lor emoționale”, a spus Dominika Radziun, cercetător în neuroștiințe de la Institutul Karolinska din Suedia.
Destul de interesant este că, cele două grupuri nu au prezentat diferențe majore în ceea ce privește ritmul real al bătăilor inimii sau cât de bine au perceput că îl monitorizează. Acest lucru sugerează că diferențele dintre grupurile de participanți se referă într-adevăr la interocepție.
La fel ca în cazul multor studii despre orbire, descoperirile nu ne spun doar mai multe despre cum este să trăiești fără vedere și despre cum se adaptează creierul și corpul, ci și despre capacitățile și versatilitatea creierului în general, conform Science Alert.
„Ne oferă informații importante despre plasticitatea creierului și despre modul în care pierderea unui simț poate spori altele, în acest caz capacitatea de a simți ce se întâmplă în interiorul propriului corp”, a spus Radziun.
Cum controlează creierul vorbirea? Un nou studiu schimbă tot ce știam până acum
Cum să îți „reprogramezi” creierul ca să începi săptămâna în forță?