Știm că există apă pe Lună, dar rămân întrebări despre cum a ajuns acolo, unde este depozitată și cum se deplasează.
Într-un nou studiu, oamenii de știință din China au identificat mici mărgele de sticlă în solul lunar ca fiind potențiale locuri în care s-ar putea ascunde apa. Și este vorba despre o cantitate mare de apă, poate chiar 270 de trilioane de kilograme (297,6 miliarde de tone).
Noile descoperiri se bazează pe eșantioane aduse de misiunea Chang’e 5. Nava spațială a avut nevoie de câteva săptămâni pentru a colecta material de pe suprafața lunară în decembrie 2020, iar analizele ulterioare au adus deja noi descoperiri interesante, scrie ScienceAlert.
Mărgelele de sticlă microscopice se formează de obicei atunci când bucăți de rocă spațială se lovesc de suprafața unui alt obiect, vaporizând minerale care se pot răci în particule vitrege cu diametrul de abia câteva zeci sau sute de micrometri. Studiile anterioare privind mărgelele găsite în eșantioanele lunare Apollo au contribuit la răsturnarea ipotezelor anterioare privind ariditatea Lunii.
Cercetările actuale sugerează că o bună parte din apa de pe Lună este produsă cu un mic ajutor din partea vânturilor solare, deoarece ionii de hidrogen din aceste ploi de particule solare se leagă de oxigenul deja stocat în solul lunar.
Rezervorul de apă reprezentat de aceste perle ar putea juca un rol important în ciclul apei lunare, potrivit cercetătorilor care au realizat acest studiu recent. Pe măsură ce o parte din apă se pierde în spațiu, aceasta poate fi refăcută de rezervele păstrate în sticla amorfă de impact.
„Mărgelele de sticlă de impact păstrează semnăturile de hidratare și prezintă profiluri de abundență a apei în concordanță cu difuzarea spre interior a apei provenite din vântul solar”, scriu cercetătorii în lucrarea lor publicată recent.
Fiecare mărgea de sticlă este capabilă să rețină până la 2.000 de micrograme (0,002 grame) de apă pentru fiecare gram de masă a particulei.
Pe baza unei analize a semnăturilor de hidratare, oamenii de știință cred că mărgelele pot acumula apă în decurs de doar câțiva ani.
„Acest timp scurt de difuzie indică faptul că apa derivată din vântul solar poate fi rapid acumulată și stocată în mărgelele de sticlă de impact lunar”, scriu cercetătorii. Toate acestea sunt utile de știut atunci când vine vorba de susținerea misiunilor și bazelor lunare. Faptul de a putea exploata acest rezervor vast de apă ar putea face ca traiul pe suprafața lunară pentru perioade lungi de timp să fie mult mai confortabil.
Mai mult, cercetătorii spun că și alte ,,corpuri fără aer” precum Luna ar putea stoca apă în straturile lor de suprafață în același mod.
„Aceste descoperiri indică faptul că vetrele de impact de pe suprafața Lunii și a altor corpuri fără aer din Sistemul Solar sunt capabile să stocheze apa derivată din vântul solar și să o elibereze în spațiu”, spune geofizicianul și co-autorul studiului Hu Sen de la Academia Chineză de Științe.
Cercetarea a fost publicată în revista Nature Geoscience.
În urmă cu 368 de ani a fost descoperită Titan, cea mai mare lună a lui Saturn
Un astronom japonez a surprins momentul în care un meteorit lovește Luna
Omenirea are nevoie de un nou mod de a defini timpul pe Lună, transmite ESA
Anomaliile magnetice de pe Lună au fost, în sfârșit, explicate de cercetători