Markeri ai stresului post-traumatic au fost identificați în sânge

Un nou studiu a descoperit patru markeri ai stresului post-traumatic care sunt măsurabili printr-un simplu test de sânge.

Descoperirile sugerează că acești biomarkeri ar putea fi utilizați pentru a prezice probabilitatea unei persoane de a dezvolta sindromul de stres post-traumatic (PTSD), pentru a diagnostica tulburarea sau pentru a monitoriza răspunsul la tratament.

PTSD poate apărea după experimentarea sau asistarea la un eveniment traumatic. În prezent, sindromul este diagnosticat pe baza simptomelor precum flashback-uri, dificultăți ale somnului sau de concentrare, gânduri negative, probleme de memorie și evitarea situațiilor declanșante, explică Phys.org.

De ce sunt importanți acești markeri ai stresului post-traumatic?

Deoarece alte tulburări pot avea unele dintre aceleași simptome, PTSD poate fi dificil de diagnosticat, îngreunând evaluarea schimbărilor în răspunsul la tratament.

Această cercetare, care a implicat peste 1.000 de subiecți din cadrul armatei, reprezintă cel mai mare studiu prospectiv de până în prezent pentru a evalua markeri ai stresului post-traumatic.

„Acest studiu oferă informații valoroase despre istoria naturală a PTSD și eficacitatea intervențiilor, care pot oferi informații pentru dezvoltarea liniilor directoare de tratament și pot îmbunătăți îngrijirea persoanelor care suferă de PTSD”, a declarat Stacy-Ann Miller, cercetătoare la Walter Reed Army Institute of Research (SUA).

„Metodele mai bune de predicție sau screening pentru PTSD ar putea ajuta la depășirea tulburării prin identificarea persoanelor cu risc crescut de a o dezvolta și oferindu-le  acestora strategii de intervenție sau prevenire timpurie. Acest lucru ar putea reduce severitatea simptomelor sau ar putea chiar preveni dezvoltarea tulburării”, spune Miller.

Miller și-a prezentat noua cercetare la Discover BMB, reuniunea anuală a Societății Americane pentru Biochimie și Biologie Moleculară, care a avut loc între datele de 25 și 28 martie în Seattle.

În ce a constat studiul?

Biomarkerii, care reflectă procesele biologice, pot oferi o măsurătoare obiectivă a modificărilor fiziologice asociate cu boli precum PTSD. Pentru studiu, cercetătorii au analizat patru biomarkeri în probe de sânge de la militarii activi, prelevate înainte de o misiune de 10 luni, la trei zile după întoarcerea lor și la 3-6 luni după întoarcerea lor.

Biomarkerii au fost asociați anterior cu stresul, depresia, anxietatea și cu tulburările de sănătate mintală. Printre acești markeri se numără: raportul glicolitic, o măsurătoare a modului în care organismul descompune zahărul pentru a produce energie; arginina, un aminoacid care are un rol în sistemul imunitar și cardiovascular; serotonina, un mesager chimic care ajută la reglarea stării de spirit, a somnului și a altor funcții; și glutamatul, un mesager chimic care are un rol în învățare și memorie.

Cercetătorii au împărțit militarii în grupuri pe baza măsurătorilor de PTSD și rezistență mentală și au comparat cei patru markeri ai stresului post-traumatic în diferitele grupuri.

Participanții au fost clasificați ca având PTSD, cu PTSD sub-prag sau fără PTSD, în funcție de diagnosticul lor clinic și de simptomele PTSD. Cercetătorii au clasificat rezistența participanților pe baza unei combinații de factori, incluzând PTSD, anxietate, calitatea somnului, tulburări legate de consumul de alcool, expuneri la luptă, leziuni cerebrale traumatice și sănătate generală fizică și psihică.

Studiile anterioare au arătat că persoanele considerate a avea reziliență scăzută pe baza acestor măsurători au o probabilitate mai mare de a dezvolta PTSD după o misiune decât cei cu reziliență ridicată.

Ce au arătat acești markeri ai stresului post-traumatic despre persoanele cu această tulburare?

Comparând acești biomarkeri la persoanele cu diferite stări ale PTSD și niveluri de reziliență, rezultatele au arătat că cei cu PTSD sau PTSD sub-prag au avut un raport glicolitic semnificativ mai mare și o arginină mai scăzută decât cei cu rezistență ridicată.

Persoanele cu PTSD aveau, de asemenea, o serotonină semnificativ mai scăzută și un glutamat mai mare decât cei cu rezistență ridicată. Aceste asocieri au fost independente de factori precum sexul, vârsta, indicele de masă corporală, fumatul și consumul de cofeină.

Cercetătorii au spus că biomarkerii ar putea ajuta la prezicerea persoanelor care se confruntă cu un risc ridicat de PTSD, la îmbunătățirea acurateței diagnosticării PTSD și la îmbunătățirea înțelegerii generale a factorilor și efectelor tulburării.

Un pas înainte în tratarea PTSD

„Metodele îmbunătățite de screening și de predicție a PTSD ar putea oferi informații pentru abordări mai bune de tratament, oferind o înțelegere mai profundă a mecanismelor biologice de bază ale tulburării”, a spus Miller.

„Acest lucru ar putea duce la dezvoltarea unor tratamente mai direcționate și mai eficiente pentru PTSD sau la identificarea unor subtipuri specifice de PTSD, care pot răspunde diferit la diferite tratamente”, continuă cercetătoarea.

Cercetătorii au avertizat că sunt necesare mai multe cercetări și validare pentru a confirma utilitatea biomarkerilor în cadrele din lumea reală.

Vă recomandăm să citiți și:

Proteinele din alimentele fără carne pot declanșa alergii la soia și arahide

Mirosul cărților vechi: cum apare și de ce ne place atât de mult?

Dieta mediteraneană poate reduce riscul de demență

Cercetătorii chinezi au folosit celule stem pentru a crea șoareci cu coarne de cerb