Cercetătorii vor să cloneze un bizon dezgropat din permafrostul siberian

Țesuturile recuperate în timpul necropsiei unui animal dezgropat din permafrostul siberian sunt atât de bine conservate încât o echipă de cercetare din Rusia crede că poate să cloneze un bizon dispărut.

Însă alți experți cred că acest lucru are șanse mici de reușită.

• Cât de periculos este să amânăm mersul la toaletă?
• Inteligența Artificială a declanșat o criză de fraudă academică în universități

Creatura mumificată, care face parte dintr-o specie necunoscută de bizoni dispăruți, a fost descoperită în localitatea Khaastaakh, din regiunea Verkhoyansk (Rusia) în vara anului 2022 și donată Laboratorului Muzeului de Mamuți al Universității Federale de Nord-Est (NEFU) din Yakutsk.

Cercetările preliminare au scos la iveală că bizonul era un minor de sex necunoscut, care avea între 1 și 2 ani atunci când a murit. Oamenii de știință nu știu încă în ce perioadă a trăit animalul, dar specimene similare găsite în 2009 și 2010 datează cu între 8.000 și 9.000 de ani în urmă, au scris cercetătorii NEFU într-o declarație.

În timpul necropsiei, cercetătorii au prelevat mostre din lâna, pielea, oasele, mușchii, grăsimea și coarnele bizonului și au îndepărtat complet creierul animalului. Țesuturile sunt atât de bine conservate încât echipa speră că poate să cloneze un bizon dispărut.

Vor putea cercetătorii să cloneze un bizon dispărut?

„Lucrăm cu o descoperire unică care ar putea fi clonată în viitor datorită materialelor selectate”, a declarat Hwang Woo Suk, fost expert în clonare și colaborator al NEFU. (Hwang a fost concediat de la Universitatea Națională din Seoul, din Coreea de Sud, în 2006 și a evitat cu la limită pedeapsa cu închisoarea după ce a falsificat rezultatele și a încălcat regulile de bioetică în timp ce încerca să cloneze celule stem umane embrionare.)

Cercetătorii vor să se întoarcă acolo unde a fost găsit bizonul pentru a căuta alte exemplare care i-ar putea ajuta să reînvie această specie pierdută. Cu toate acestea, nu toată lumea este convinsă că animalul antic poate fi clonat, scrie Live Science.

„După părerea mea, nu va fi posibilă clonarea animalelor dispărute din țesuturi ca acesta”, a declarat Love Dalén, paleogenetician la Universitatea Stockholm (Suedia), care nu a fost implicat în necropsie. Deși țesuturile sunt excepțional de bine conservate, ADN-ul din ele este probabil prea degradat pentru a fi clonat, a adăugat el.

„Pentru a face posibilă clonarea, trebuie să găsim cromozomi intacți, dar ceea ce vedem chiar și în cele mai bune specimene este că fiecare cromozom este fragmentat în milioane de bucăți”, a spus Dalén.

O procedură cu șanse minime de reușită

„După părerea mea, este mai probabil să arunci o monedă și să cadă cu aceeași față în sus de o mie de ori la rând decât să găsești un cromozom intact într-un specimen care are mii de ani”, a spus cercetătorul. (Cromozomii sunt structuri sub formă de fire, formate din ADN, care se găsesc în nucleul unei celule.)

Cu toate acestea, ar putea fi posibilă secvențierea majorității genomului bizonului, care ar putea fi combinat cu ADN de la alte specimene din speciile dispărute, precum și de la bizoni vii, pentru a reînvia în cele din urmă animalul dispărut, a spus Dalén.

Acest lucru tot ar fi extrem de dificil, dar probabilitatea de succes este „cu multe ordine de mărime mai mare” decât clonarea directă a specimenului, a adăugat el.

Echipa de cercetători nu pare a avea rezultate prea precise

Cercetătorii de la NEFU au disecat recent și un urs mumificat dezgropat de pe o insulă îndepărtată a Rusie.

Oamenii de știință credeau că exemplarul îi aparține unei specii dispărute de urs de cavernă care datează de acum 22.000 de ani, dar specimenul s-a dovedit a fi un urs brun vechi de 3.500 de ani.

Vă recomandăm să citiți și:

Cercetătorii au transformat celulele canceroase în „arme” împotriva cancerului

De ce vor să creeze cercetătorii roboții care sar precum lăcustele?

Terapiile genetice viitoare ridică întrebări etice importante, avertizează experții

Câinii de la Cernobîl diferă din punct de vedere genetic față de alți câini