Astrobiologii ar trebui să cerceteze dacă praful spațial ar putea transporta viața extraterestră pentru a căuta existența acesteia dincolo de Pământ, sugerează un nou studiu.
Până la 100.000 de particule de praf purtătoare de viață ar putea ajunge pe Pământ în fiecare an, potrivit studiului, al cărui autor este Tomonori Totani, profesor de astronomie la Universitatea din Tokyo (Japonia).
Atunci când un asteroid mare lovește de o planetă, impactul poate avea repercusiuni cosmice. Aceste coliziuni cataclismice pot crea cratere de dimensiunea unei emisfere și pot răspândi resturi pe întreaga planetă, dar și în spațiul interstelar.
În noua lucrare, care a fost publicată în International Journal of Astrobiology, Totani susține că resturile aruncate în spațiu de un impact suficient de mare asupra unei planete locuite de viață ar putea purta cu ele dovezile acelei vieți.
În teorie, microorganismele fosilizate sau alte indicii de viață ar putea fi păstrate pe ejecțiile planetare în timp ce acestea se îndepărtează de planeta lor natală, în așteptarea supraviețuirii lor prin mediul aspru al spațiului cosmic. Unele dintre aceste particule de resturi și-ar putea găsi drumul către suprafețele altor planete care susțin viața, cum ar fi Pământul, unde s-ar putea stabili sau ar putea fi studiate pentru a oferi dovezi ale vieții extraterestre.
Ideea că praful spațial ar putea transporta viața prin cosmos este similară în unele privințe cu ipoteza panspermiei, care presupune că viața este omniprezentă și este proliferată în întreaga galaxie de la un corp planetar la altul. Totani citează acest lucru aproape de începutul lucrării sale, alături de observația că meteoriți de pe Marte au fost găsiți aici, pe Pământ.
„Lucrarea mea explorează această idee folosind datele disponibile despre diferitele aspecte ale acestui scenariu”, a spus Totani într-un comunicat de presă.
Nu toate resturile de pe o exoplanetă pot fi aruncate cu o viteză suficientă încât să scape nu numai de gravitația planetei, ci și de gravitația stelei gazdă a acelei planete; mai degrabă, aceste resturi trebuie să fie mici. Totani calculează că fragmentele de aproximativ un micrometru (o miime de milimetru) lățime ar fi suficient de mari pentru a găzdui ceva precum un organism unicelular și suficient de mici pentru a atinge viteze interstelare.
„Distanțele și timpii implicați pot fi mari și ambele reduc șansa ca resturile care conțin semne de viață din altă lume să poată ajunge la noi. Adăugați la acestea și numărul de fenomene din spațiu care pot distruge obiecte mici, cum ar fi căldura sau radiațiile, iar șansele devin și mai mici”, a spus Totani.
În ciuda șanselor mici, calculele lui Totani arată că până la 100.000 de astfel de „fire” de praf spațial ar putea ateriza pe Pământ în fiecare an și pot fi prezente și bine conservate în gheața Antarcticii sau pe fundul mării.
Aceste specimene pot fi relativ ușor de recuperat, în comparație cu praful spațial cu dovezi ale vieții microbiene care plutește încă în spațiu. Dar nici acest ultim scenariu nu este imposibil.
„Distingerea materialului extrasolar de materialul originar din propriul nostru sistem solar încă este o chestiune complexă”, se arată în comunicatul de presă, dar subliniază și faptul că tehnologii de aerogeluri care captează praful spațial există deja.
Atât studiul, cât și comunicatul de presă se încheie cu îndemnul lui Totani către oamenii de știință din domeniile adiacente de a prelua această cercetare și de a explora posibilitățile pe care le poate adăuga la căutarea vieții în afara sistemului nostru solar.
NASA nu exclude posibilitatea ca un asteroid recent descoperit să lovească Pământul
Apa de pe Pământ este mai veche decât Soarele, au descoperit astronomii
Supernova Tycho este un accelerator de particule cosmic gigantic
Astronomii au observat noi dune circulare ciudate pe planeta Marte