Test de cultură generală. De câte ori clipim pe minut?

O nouă cercetare indică faptul că, de fapt, creierul intră într-o stare de repaus când clipim, ceea ce ne permite poate să ne concentrăm mai bine după aceea.

O persoană obișnuită clipește de aproximativ 15-20 de ori pe minut – atât de frecvent încât ochii noștri sunt închiși timp de aproximativ 10% din totalul orelor noastre de veghe.

• Telescopul Webb a găsit o populație neobișnuit de mare de asteroizi între Jupiter și Marte
• Un nou studiu dezvăluie cum au jucat cometele un rol „major” în apariția vieții pe Pământ

Deși clipitul are un scop clar – în principal pentru a lubrifia globii oculari și, ocazional, pentru a-i proteja de praf sau alte resturi – oamenii de știință spun că, de fapt, clipim mult mai des decât este necesar doar pentru aceste funcții. Astfel, clipitul este o enigmă fiziologică. De ce o facem atât de des?

Într-o lucrare publicată în Proceedings of the National Academy of Sciences, un grup de oameni de știință din Japonia oferă un nou răspuns surprinzător – faptul că închiderea scurtă a ochilor ne-ar putea ajuta de fapt să ne adunăm gândurile și să ne concentrăm atenția asupra lumii din jurul nostru.

Cercetătorii au ajuns la această ipoteză după ce au observat un fapt interesant relevat de cercetările anterioare privind clipitul: că momentele exacte în care clipim nu sunt de fapt aleatorii. Deși aparent spontane, studiile au dezvăluit că oamenii tind să clipească în momente previzibile.

Creierul intră într-o stare de repaus atunci când clipim

În cazul unei persoane care citește, clipitul apare adesea după terminarea fiecărei propoziții, în timp ce în cazul unei persoane care ascultă un discurs, acesta apare frecvent atunci când vorbitorul face o pauză între declarații. De asemenea, un grup de persoane care urmăresc același videoclip au tendința de a clipi cam în același timp, atunci când acțiunea întârzie pentru scurt timp.

Prin urmare, cercetătorii au presupus că am putea folosi în subconștient clipitul ca un fel de punct de odihnă mentală, pentru a opri pentru scurt timp stimulii vizuali și a ne permite să ne concentrăm atenția.

Pentru a testa această idee, ei au pus 10 voluntari diferiți într-un aparat fMRI și i-au pus să urmărească emisiunea TV ,,Mr. Bean” (ei au folosit aceeași emisiune în lucrările lor anterioare privind clipitul, arătând că acesta apărea în punctele de pauză implicite din videoclip).

Apoi au monitorizat ce zone ale creierului au prezentat o activitate crescută sau scăzută atunci când participanții la studiu au clipit.

Ochii noștri sunt închiși 10% din totalul orelor de veghe

Analiza lor a arătat că, atunci când cei care priveau Bean au clipit, activitatea mentală a crescut pentru scurt timp în zonele legate de rețeaua implicită, zone ale creierului care funcționează atunci când mintea se află într-o stare de repaus în stare de veghe, mai degrabă decât să se concentreze asupra lumii exterioare, scrie Smithsonian.

Activarea momentană a acestei rețele alternative, teoretizează ei, ar putea servi drept pauză mentală, permițând o capacitate de atenție sporită atunci când ochii sunt din nou deschiși. Pentru a testa dacă această pauză mentală a fost pur și simplu rezultatul blocării intrărilor vizuale ale participanților, mai degrabă decât un efort subconștient de a-și limpezi mintea, cercetătorii au inserat, de asemenea, manual ,,întreruperi” în videoclip la intervale aleatorii care au durat aproximativ cât o clipire.

În datele fMRI, însă, zonele creierului legate de rețeaua implicită nu au fost activate în mod similar. Clipitul este ceva mai mult decât a nu vedea nimic temporar. Este departe de a fi concludent, dar cercetarea demonstrează că intrăm într-un fel de stare mentală alterată atunci când clipim – nu o facem doar pentru a ne lubrifia ochii.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Cum ne afectează boala Alzheimer ochii?

Jupiter și Venus în conjuncție în această noapte. Evenimentul este vizibil cu ochiul liber

Cum pot miriapodele fără ochi să „vadă” lumina? Cercetătorii tocmai și-au dat seama

Găurile de vierme ar putea fi cei mai puternici „ochi” de pe cerul nostru